înfoia

înfoia
ÎNFOIÁ, înfoiez, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) desface, a (se) umfla (asemenea foalelor). ♦ refl. (Despre păsări) A-şi umfla, a-şi răsfira, a-şi zbârli penele. ♦ refl. A se învârti de colo-colo, a se roti. ♦ refl. fig. (Despre oameni) A-şi da ifose, a-şi da importanţă. 2. refl. (Despre pământ şi alte materiale) A se afâna. [pr.: -fo-ia] – lat. infolliare (< follis) sau în + foi (pl. lui foaie).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎNFOIÁ vb. 1. a se învolta. (Floarea se înfoia.) 2. a se răsfira, a se umfla, a se zbârli, (vestul Transilv.) a se sperli. (Penele păsării se înfoia.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ÎNFOIÁ vb. v. afâna, făli, fuduli, grozăvi, infatua, împăuna, înfumura, îngâmfa, lăuda, mândri, roti, semeţi.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

înfoiá vb., ind. prez. 1 sg. înfói/înfoiéz, 3 sg. şi pl. înfoáie/înfoiáză, 1 pl. înfoiém; conj. prez. 3 sg. şi pl. înfoiéze; ger. înfoínd
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ÎNFOIÁ înfói şi înfoiéz tranz. 1) A face să se înfoaie. 2) (obiecte de pânză) A balona sub acţiunea unui curent de aer; a umfla. 3) (despre pământ) A face mai puţin îndesat; a afâna. [Sil. -fo-ia; Şi înfoiez] /<lat. infolliare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ÎNFOIÁ mă înfói intranz. 1) (despre părul oamenilor, despre blana animalelor, penele păsărilor etc.) A se ridica în sus şi a se răsfira; a se desface. 2) fig. A lua o poziţie de superioritate, atribuindu-şi calităţi improprii. [Sil. -fo-ia; Şi înfoiez] /<lat. infolliare
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • înfoiat — ÎNFOIÁT, Ă, înfoiaţi, te, adj. 1. (Rar) Desfăcut, umflat (asemenea foalelor). ♦ (Despre păsări) Cu penele umflate, răsfirate, zbârlite. ♦ (Despre haine) Larg, creţ. 2. (Despre pământ) Afânat. – v. înfoia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • umfla — UMFLÁ, úmflu, vb. I. 1. tranz. A mări volumul unui obiect cu pereţi elastici sau plianţi, umplându l cu aer sau cu alt fluid. ♦ refl. (Despre cavităţi anatomice, mai ales despre stomac) A şi mări volumul; (despre fiinţe) a creşte în volum (în… …   Dicționar Român

  • afâna — AFÂNÁ, afânez, vb. I. tranz. A face un material granular să fie mai rar, mai puţin compact, a i mări volumul prin săpare, fărâmiţare etc. – Din lat. *affenare. Trimis de ana zecheru, 05.01.2009. Sursa: DEX 98  A afâna ≠ a bătători, a bate Trimis …   Dicționar Român

  • roti — ROTÍ, rotésc, vb. IV. 1. refl. A se mişca descriind cercuri. 2. tranz. A efectua o rotaţie. ♦ refl. (pop.) A dansa mişcându se în cerc. ♢ tranz. Rotesc hora. 3. refl. (Despre ape) A forma ochiuri, vârtejuri. 4. refl. A se învârti împrejurul cuiva …   Dicționar Român

  • înfoiere — ÎNFOIÉRE, înfoieri, s.f. Acţiunea de a (se) înfoia şi rezultatul ei. – v. înfoia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  înfoiére s. f., g. d. art. înfoiérii; pl. înfoiéri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • foaie — FOÁIE, foi, s.f. 1. Frunză. ♦ Compus: foaie grasă = numele a două plante erbacee cu frunze cărnoase, cu flori albastre violete ori albe cu pete galbene (Pinguicula vulgaris şi alpina). ♦ Sepală sau petală. 2. Bucată dintr un material cu una… …   Dicționar Român

  • gurgui — GURGÚI, gurguie, s.n. 1. Partea din vârf a opincii, strânsă cu nojiţe. 2. Partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului1. 3. Vârful sânului; sfârc, mamelon. 4. Vârful unui deal sau al unui munte. – cf. lat. g u r g u l i o beregată …   Dicționar Român

  • roată — ROÁTĂ1, roţi, s.f. 1. Cerc de metal sau de lemn, cu spiţe sau plin, care, învârtindu se în jurul unei osii, pune în mişcare un vehicul. ♢ Caii (sau boii) de la roată = caii (sau boii) rotaşi. ♢ expr. A fi cu trei roate la car = a fi zăpăcit,… …   Dicționar Român

  • răsfira — RĂSFIRÁ, răsfír, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) desface fir cu fir, a (se) separa, a (se) depărta între ele (firele părului, ale bărbii etc.) fără a strica întregul. 2. refl. şi tranz. A (se) împrăştia, a (se) întinde în diferite direcţii; a… …   Dicționar Român

  • scărmăna — SCĂRMĂNÁ, scármăn, vb. I. tranz. 1. A smulge şi a răsfira (cu mâna sau cu maşini speciale) lâna brută sau alte materiale fibroase, pentru a desface fibrele, a le curăţa de impurităţi şi a le înfoia. ♦ A smulge fulgii penelor pentru a face puf. 2 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”