îndemâna — ÎNDEMÂNÁ, îndemânez, vb. I. refl. (înv.) A fi în stare să facă un lucru, a i fi la îndemână să facă ceva; a se înlesni. – v. îndemână. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDEMÂNÁ vb. v. ajuta, ajutora, ocroti, proteja, sprijini,… … Dicționar Român
dispoziţie — DISPOZÍŢIE, dispoziţii, s.f. 1. Prevedere obligatorie cuprinsă într o lege sau într un regulament; măsură sau hotărâre luată de un organ ierarhic superior şi obligatorie pentru organul în subordine. ♢ loc. adv. La dispoziţie = la îndemână. ♢ expr … Dicționar Român
îndemânos — ÎNDEMÂNÓS, OÁSĂ, îndemânoşi, oase, adj. (reg.) Care prezintă comoditate; comod. [var.: îndemănós, oásă adj.] – Îndemână + suf. os. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNDEMÂNÓS adj. v. comod, confortabil … Dicționar Român
Toma T. Socolescu — dans sa jeunesse. Présentation Naissance 20 … Wikipédia en Français
accesibil — ACCESÍBIL, Ă, accesibili, e, adj. La care se poate ajunge uşor; care este la îndemâna cuiva; care poate fi uşor procurat; care se poate înţelege uşor. – Din fr. accessible, lat. accessibilis. Trimis de ana zecheru, 29.07.2002. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
apuca — APUCÁ, apúc, vb. I. I. 1. tranz. A prinde, a lua, a înşfăca, a înhăţa (cu mâna). ♦ A pune mâna (în grabă) pe ce are la îndemână; a lua, a şi însuşi ceva la repezeală. ♢ expr. (intranz.) (Care) pe unde apucă = (Care) pe unde nimereşte. Pe apucate … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
îndemânare — ÎNDEMÂNÁRE s.f. Uşurinţa de a face un lucru ca urmare a unei bune deprinderi sau a unei înclinaţii; iscusinţă, abilitate, pricepere, dibăcie. – v. îndemâna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Îndemânare ≠ stângăcie, neîndemânare… … Dicționar Român
îndemânatic — ÎNDEMÂNÁTIC, Ă, îndemânatici, ce, adj. 1. Care execută bine şi uşor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te foloseşti cu uşurinţă; comod. 3. (înv.) Potrivit, favorabil. [var.: îndemânátec, ă, îndemănátec,… … Dicționar Român
ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… … Dicționar Român
