împreună

împreună
ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă. – În + preună (< pre + una).
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

Împreună ≠ separat, răzleţ
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

ÎMPREÚNĂ adv. 1. laolaltă, (rar) olaltă, (înv. şi reg.) delaolaltă, (prin Munt.) tamba. (Au venit împreună la mine.) 2. dimpreună, laolaltă, (înv.) depreună. (Cu toţii împreună să ...) 3. v. alături.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

împreúnă adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPREÚNĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alţii); laolaltă; la un loc. Ei merg împreună. /în + pre + ună
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

împreúnă adv. – La un loc, laolaltă. – var. (înv.) preună. Megl. priună. De la un, prin intermediul compunerii preună (cf. sp. en uno). După Philippide, Principii, 92, de la o compunere lat. *in per una. A circulat şi în trecut (sec. XVI-XVII) cu formele depreună, indepreună, adepreuna. – Der. împreuna, vb. (a uni, a aduna, a strînge la un loc; a amesteca, a lega, a asocia; înv., a primi; refl., a se însoţi, a face companie; refl., a se împerechea, a face actul sexual); împreunăciune, s.f. (înv., act sexual); împreunătură, s.f. (conjuncţie; articulaţie); împreunător, adj. (care împreunează); neîmpreunare, s.f. (separaţie); despreuna, vb. (a separa, a despărţi).
Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • împreuna — ÎMPREUNÁ, împreunez, vb. I.1. tranz. şi refl. A (se) aduna la un loc; a (se) uni, a (se) îmbina. ♦ tranz. (Rar) A întruni, a cumula. 2. refl. recipr. şi tranz. fact. A săvârşi sau a face să săvârşească actul sexual; a (se) împerechea. [pr.: pre u …   Dicționar Român

  • bloc — BLOC, blocuri, s.n. 1. Bucată mare dintr o materie solidă şi grea, masă solidă dintr o singură bucată. 2. Grămadă de lucruri considerate ca alcătuind o masă unică. ♢ Bloc de desen = grup de foi de hârtie de desenat, lipite între ele la una din… …   Dicționar Român

  • buchet — BUCHÉT, buchete, s.n. 1. Mănunchi de flori aranjate (şi legate) împreună. ♦ p. gener. Grup de obiecte de acelaşi fel puse împreună; grup de compuneri (literare, muzicale) publicate sau executate laolaltă. 2. Aromă de vin. 3. Mică plantă erbacee… …   Dicționar Român

  • coautor — COAUTÓR, OÁRE, coautori, oare, s.m. şi f. 1. Persoană care a scris o lucrare, a făcut o invenţie etc. împreună cu alta sau cu altele, considerată în raport cu aceasta sau cu acestea. 2. Persoană care a săvârşit o infracţiune împreună cu alta sau… …   Dicționar Român

  • companie — COMPANÍE1, companii, s.f. 1. Tovărăşie, însoţire. ♢ Damă (sau doamnă) de companie = persoană angajată să îngrijească de o persoană bătrână sau bolnavă sau ca să i ţină de urât. 2. Grup mic de persoane care şi petrec vremea împreună; societate. 3 …   Dicționar Român

  • cor — COR1, coruri, s.n. 1. Grup de cântăreţi care execută împreună o compoziţie muzicală. ♢ loc. adv. În cor = (toţi) deodată, în acelaşi timp, împreună. ♢ expr. A face cor cu alţii = a face cauză comună cu alţii, a se solidariza cu alţii (în scopuri… …   Dicționar Român

  • compatibil — COMPATÍBIL, Ă, compatibili, e, adj. Care se poate împăca cu altceva, care poate sta împreună sau poate exista simultan cu altceva; corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o funcţie, o profesiune) Care poate fi exercitat simultan cu altceva. ♦ (Despre… …   Dicționar Român

  • comun — COMÚN, Ă, comuni, e, adj. 1. Care aparţine mai multora sau tuturor; care priveşte sau interesează pe mai mulţi sau pe toţi; de care se folosesc mai mulţi sau toţi; obştesc. ♢ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre… …   Dicționar Român

  • olaltă — OLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc, laolaltă. ♢ loc. adv. Între olaltă = unul cu altul; reciproc. După olaltă = unul după altul (fără întrerupere). (Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături. De olaltă = unul de altul, unul de celălalt. De… …   Dicționar Român

  • îngemăna — ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [prez. ind. şi: îngémăn] – lat. ingeminare. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98  ÎNGEMĂNÁ vb …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”