- îngemăna
- ÎNGEMĂNÁ, îngemănez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) uni3 strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina; a (se) amesteca. [prez. ind. şi: îngémăn] – lat. ingeminare.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNGEMĂNÁ vb. v. îmbina.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîngemăná vb., ind. prez. 1 sg. îngemănéz/îngémăn, 2 sg. îngemănézi/îngémeni, 3 sg. şi pl. îngemăneáză/îngeámănă; conj. prez. 3 sg. şi pl. îngemănéze/îngémeneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA ÎNGEMĂN//Á îngemănaéz tranz. A face să se îngemăneze; a împreuna; a îmbina. [Şi îngeamăn] /<lat. ingeminareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE ÎNGEMĂN//Á mă îngemănaéz intranz. poet. A se apropia unindu-se şi formând un tot; a se împreuna; a se îmbina. Cerul se îngemănaează cu pământul. [Şi îngeamăn] /<lat. ingeminareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNGEMĂNÁ vb. I. tr., refl. A (se) uni strâns; a (se) împreuna, a (se) îmbina. [P.i. -nez şi îngémăn. / cf. lat. ingeminare].Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DNÎNGEMĂNÁ vb. tr., refl. a (se) uni, a (se) împreuna, a (se) îmbina strâns. (< lat. ingeminare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.