împodobit

împodobit
ÎMPODOBÍT, -Ă, împodobiţi, -te, adj. Care este gătit, căruia i s-au pus podoabe. ♦ Înfrumuseţat. – v. împodobi.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ÎMPODOBÍT adj. 1. decorat, gătit, înfrumuseţat, ornamentat, ornat, pavoazat, (prin Munt.) taxidit. (O clădire frumos împodobit.) 2. v. garnisit.
Trimis de siveco, 09.03.2008. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • perlat — PERLÁT, Ă, perlaţi, te, adj. 1. Care este împodobit cu perle (1); care are aspectul sau strălucirea perlelor, ca de perle. 2. (muz.; despre o bucată, despre un pasaj) Care este executat prin detaşarea clară a fiecărei note. 3. (În sintagma) Grevă …   Dicționar Român

  • corintic — CORÍNTIC, Ă, corintici, – ce, adj. 1. (În sintagmele) Stil (sau ordin) corintic = stil arhitectonic folosit de eleni şi de romani, caracterizat prin supleţea coloanei decorată cu caneluri şi prin capitelul ei împodobit cu sculpturi, care… …   Dicționar Român

  • galonat — GALONÁT, Ă, galonaţi, te, adj. împodobit cu galoane1. ♦ (Substantivat, m.; ir.) Ofiţer; p. gener. gradat1. – Galon + suf. at. cf. fr. g a l o n n é. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GALONÁT …   Dicționar Român

  • ionic — IÓNIC1, Ă, ionici, ce, adj., s.n., s.m. 1. adj., s.n. (Stil, ordin etc. arhitectonic) caracterizat prin coloane zvelte cu capitelul împodobit cu volute. 2. adj. (Despre construcţii sau elemente arhitectonice) Care ţine de ionic1 (1), care se… …   Dicționar Român

  • marotă — MARÓTĂ, marote, s.f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p.ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  marótă s. f., pl. maróte Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • sceptru — SCÉPTRU, sceptre, s.n. Toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorităţii. ♦ fig. Demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran; domnie, conducere. – Din fr. sceptre, lat. sceptrum. Trimis de IoanSoleriu, 21.07.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • stea — STEA, stele, s.f. I.1. Corp ceresc cu lumină proprie, format dintr o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepţia Lunii) care străluceşte noaptea pe bolta cerească. ♢ Steaua dimineţii =… …   Dicționar Român

  • tirs — TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viţă de vie şi având în vârf un con de pin, cu care era înfăţişat zeul Dionysos şi cei care îl însoţeau. 2. Inflorescenţă în formă de con de brad. – Din fr. thyrse. Trimis de camelia.soare,… …   Dicționar Român

  • tron — TRON2, tronuri, s.n. 1. (pop.) Ladă în care ţăranii îşi păstrează diverse obiecte, mai ales de îmbrăcăminte. 2. (reg.) Sicriu. – Din germ. dial. Truh(e)n. Trimis de RACAI, 30.06.2004. Sursa: DEX 98  TRON1, tronuri, s.n. Sca …   Dicționar Român

  • bucraniu — BUCRÁNIU, bucranii, s.n. (arhit.) Motiv ornamental reprezentând un cap de bou împodobit cu ghirlande de flori, panglici etc. – Din fr. bucrane. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  bucrániu s. n. (sil. cra niu) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”