boncălui

boncălui: BONCĂLUÍ, pers. 3 boncăluieşte, vb. IV. refl. şi intranz. (Despre cerbi şi alte erbivore mari) A scoate strigăte specifice rasei în perioada de rut; a boncăi. – et. nec.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BONCĂLUÍ vb. v. boncăi.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

boncăluí vb., ind. prez. 3 sg. boncăluiéşte, imperf. 3 sg. boncăluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boncăluiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A BONCĂLU//Í boncăluiiéşte intranz. (despre animale erbivore mari) A rage prelung, chemător şi puternic (în perioada de rut, în timpul unei lupte etc.). /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

râncăi — RÂNCĂÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime râncăí, pers. 3 sg. râncăiéşte, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DA … Dicționar Român
boncăi — BONCĂÍ, pers. 3 boncăieşte, vb. IV. refl. şi intranz. A boncălui. – cf. scr. b u k a t i. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BONCĂÍ vb. a boncălui, (reg.) a râncăi, a râncălui. (Cerbul boncăi în timpul rutului.) … Dicționar Român
boncăluit — BONCĂLUÍT s.n. Faptul de a boncălui; răget, strigăt specific scos de cerbi şi de alte erbivore în perioada de rut. ♦ fig. Sunet prelung emis de unele instrumente de suflat. – v. boncălui. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BONCĂLUÍT s … Dicționar Român
râncălui — RÂNCĂLUÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
rângoia — rângoiá, pers. 3 sg. rângoáie, vb. I (reg.) a boncălui; a necheza. Trimis de blaurb, 14.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
răncălui — răncăluí ( uésc, ít), vb. – A rage, a mugi. Creaţie expresivă, cf. boncălui. Trimis de blaurb, 05.10.2008. Sursa: DER … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias