- răncălui
- răncăluí (-uésc, -ít), vb. – A rage, a mugi. Creaţie expresivă, cf. boncălui.Trimis de blaurb, 05.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
răncălui
Look at other dictionaries:
râncălui — RÂNCĂLUÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
boncăi — BONCĂÍ, pers. 3 boncăieşte, vb. IV. refl. şi intranz. A boncălui. – cf. scr. b u k a t i. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BONCĂÍ vb. a boncălui, (reg.) a râncăi, a râncălui. (Cerbul boncăi în timpul rutului.) … Dicționar Român
mugi — MUGÍ, pers. 3 mugeşte, vb. IV. intranz. I. (Despre unele animale cornute) A scoate sunete prelungi, caracteristice; a zbiera, a rage. II. p. anal. 1. (Despre oameni) A striga puternic; a urla, a răcni. 2. (Despre unele instrumente muzicale,… … Dicționar Român
râncăluire — RÂNCĂLUÍRE s. f. v. râncălui. [Sinonime] Trimis de gall, 28.02.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
