- râncăi
- RÂNCĂÍ vb. v. boncăi, boncălui, mugi, rage, zbiera.Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonimerâncăí, pers. 3 sg. râncăiéşte, vb. IV (reg.) 1. a boncălui (taurul). 2. (despre oameni) a se agita.Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DARrîncăí (-ăésc, -ít), vb. – A mugi, a boncălui. – var. rîncălui. sl., cf. sb. rakati "a mugi". Der. de la rîncău, rîncaci (Candrea) este improbabilă. var. a fost tratată expresiv, cf. boncălui.Trimis de blaurb, 03.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.