văruit

văruit
VĂRUÍT1 s.n. Văruire. – v. vărui.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VĂRUÍT2, -Ă, văruiţi, -te, adj. Pe care s-a aplicat un strat de lapte de var (cu unele adaosuri); spoit. – v. vărui.
Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VĂRUÍT adj. spoit, (reg.) muruit. (Cameră văruit.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

VĂRUÍT s. spoială, spoire, spoit, văruială, văruire. (văruitul pereţilor unei camere.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

văruít s. n.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • spoit — SPOÍT1 s.n. Faptul de a (se) spoi. – v. spoi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SPOÍT2, Ă, spoiţi, te, adj. 1. Acoperit cu un strat subţire de var; văruit. 2. (Despre obiecte, vase metalice) Acoperit cu un strat subţire de metal …   Dicționar Român

  • bruft — BRUFT, brufturi, s.n. (reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (şi neîntinsă). – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  bruft s. n., pl. brúfturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  bruft (brúfturi) …   Dicționar Român

  • perie — PÉRIE, perii, s.f. 1. Obiect făcut dintr o placă de lemn, de os, de metal în care sunt fixate fire de păr de animale, fire textile, de sârmă, fire sintetice şi care serveşte la frecat, la curăţat etc. manual diverse obiecte. ♦ fig. (fam. şi… …   Dicționar Român

  • spoi — SPOÍ, spoiesc, vb. IV. tranz. 1. A acoperi o suprafaţă cu un strat subţire de var; a vărui. 2. A acoperi un vas sau un obiect de metal cu un strat subţire dintr un metal protector. ♦ refl. fig. A şi însuşi în mod superficial maniere civilizate,… …   Dicționar Român

  • Paraschiva — Paraschíva s.f. – Nume de femeie. ngr. παρασϰευή. – Der. chivuţă, s.f. (Bucureşti, femeie care se angajează mai ales pentru văruit pereţii); părăscuţă, s.f. (Trans., ploşniţă). Trimis de blaurb, 09.07.2008. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • bidinea — BIDINEÁ, bidinele, s.f. Pensulă mare, de obicei rotundă (cu coadă lungă), pentru văruit. [var.: (reg.) badaná s.f.] – Din tc. badana. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98  BIDINEÁ s. (reg.) perie, (prin Transilv.) mătură, (Transilv.)… …   Dicționar Român

  • brezătură — BREZĂTÚRĂ, brezături, s.f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereţii caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. ătură. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98  brezătúră s. f.,… …   Dicționar Român

  • muruit — MURUÍT, Ă, muruiţi, te, adj. 1. (Despre pereţi) Acoperit, lipit cu muruială (2). 2. (reg.) Murdar, mânjit. – v. murui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MURUÍT adj. v. lipit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • pădăit — pădăít, ă, adj. (reg.; despre casă) curăţat, văruit. Trimis de blaurb, 28.08.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • spoială — SPOIÁLĂ, spoieli, s.f. Faptul de a (se) spoi; spoit1, văruială. ♦ (concr.) Strat protector cu care se acoperă suprafaţa unui obiect. ♦ fig. Însuşire superficială a unor maniere civilizate, a unor noţiuni de cultură etc.; pospăială. ♦ (peior.)… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”