- bruft
- BRUFT, brufturi, s.n. (reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (şi neîntinsă). – et. nec.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98bruft s. n., pl. brúfturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbruft (brúfturi), s.n. – Văruit, spoire cu lapte de var. tc., per. abruft "acţiunea de a uda podeaua cu apă" (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti "a zăcea". – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s.f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creaţie expresivă; în ce ne priveşte, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.