bruft

bruft
BRUFT, brufturi, s.n. (reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (şi neîntinsă). – et. nec.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

bruft s. n., pl. brúfturi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

bruft (brúfturi), s.n. – Văruit, spoire cu lapte de var. tc., per. abruft "acţiunea de a uda podeaua cu apă" (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti "a zăcea". – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s.f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creaţie expresivă; în ce ne priveşte, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • bruftui — BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. tranz. 1. (reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. fig. (fam.) A brusca pe cineva. [var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. ui. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa …   Dicționar Român

  • Dąbrówczyn —   Village   …   Wikipedia

  • neîntins — NEÎNTÍNS adj. v. BRUFT. (reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (şi neîntinsă). [DEX 98] Trimis de gall, 10.02.2008. Sursa: Neoficial …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”