- bruftui
- BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. tranz. 1. (reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. fig. (fam.) A brusca pe cineva. [var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. -ui.Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98BRUFTUÍ vb. v. brusca.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimebruftuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. bruftuiésc, imperf. 3 sg. bruftuiá.; conj. prez. 3 sg. şi pl. bruftuiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA BRUFTU//Í bruftuiiésc tranz. 1) (pereţi, ziduri etc.) A acoperi cu tencuială (prin aruncare cu ajutorul mistriei). 2) pop. (persoane) A trata cu asprime; a repezi; a brusca. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.