Dicționar Român. 2013.
bruft — BRUFT, brufturi, s.n. (reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (şi neîntinsă). – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 bruft s. n., pl. brúfturi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic bruft (brúfturi) … Dicționar Român
bruftui — BRUFTUÍ, bruftuiesc, vb. IV. tranz. 1. (reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. fig. (fam.) A brusca pe cineva. [var.: bruftuluí vb. IV] – Bruft + suf. ui. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa … Dicționar Român
brusca — BRUSCÁ, bruschez, vb. I. tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forţa desfăşurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
