brezătură

BREZĂTÚRĂ, brezături, s.f. (Rar) 1. Pată albă pe fruntea vitelor. 2. Pată pe pereţii caselor, formată de lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de văruit. – Breza + suf. -ătură.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



brezătúră s. f., g.-d. art. brezătúrii; pl. brezătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BREZĂTÚR//Ă brezăturăi f. rar 1) Pată albă pe care unele animale (vaci, cai) o au pe frunte. 2) Pată de pe pereţii unei case, formată din lutul cu care se astupă crăpăturile înainte de a vărui; cârpitură. /a breza + suf. brezăturătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX