jovialitate — JOVIALITÁTE s.f. Însuşirea de a fi jovial; veselie, voioşie, bună dispoziţie. [pr.: vi a ] – Din fr. jovialité. Trimis de cata, 17.09.2008. Sursa: DEX 98 JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioşie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
vesel — VÉSEL, Ă, veseli, e, adj. 1. (Despre fiinţe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziţie, voioşie. 2. Care produce veselie, înveseleşte; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu… … Dicționar Român
veselie — VESELÍE, veselii, s.f. 1. Stare de bună dispoziţie, de voioşie. ♦ Manifestare, comportare care reflectă această stare. 2. Petrecere veselă cu mâncare şi cu băutură. – Din sl. veselije. Trimis de ana zecheru, 18.12.2006. Sursa: DEX 98 Veselie ≠… … Dicționar Român
zburdălnicie — ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s.f. Însuşirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioşie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. ie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ZBURDĂLNICÍE s … Dicționar Român
chero — elem. veselie, voioşie . (< fr. chéro , cf. gr. kairein, a se înveseli) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
haz — HAZ, (rar) hazuri, s.n. 1. Stare de bună dispoziţie, de voioşie; veselie. ♢ Vorbe de haz = vorbe spirituale, glume. ♢ expr. A face haz = a se veseli, a petrece glumind; (cu determinări introduse prin prep. de ) a face glume pe seama cuiva, a şi… … Dicționar Român
mâhnire — MÂHNÍRE, mâhniri, s.f. Faptul de a (se) mâhni; sentiment de întristare, îndurerare, amărăciune, supărare; mâhniciune. – v. mâhni. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mâhnire ≠ plăcere, veselie, voioşie Trimis de siveco, 11.03.2008.… … Dicționar Român
scârbă — SCẤRBĂ, scârbe, s.f. 1. Aversiune nestăpânită (fizică sau morală) faţă de cineva sau de ceva; dezgust, repulsie; greaţă, silă. ♢ loc. vb. A i fi (sau a i se face) cuiva scârbă sau a l prinde (ori a l cuprinde) pe cineva scârba (sau o scârbă) = a… … Dicționar Român
supărare — SUPĂRÁRE, supărări, s.f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferinţă; nevoie, neajuns, lipsă. ♢ expr. Să nu ţi (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ţi ar (sau v ar) fi cu supărare, formulă de politeţe prin care se… … Dicționar Român
tristeţe — TRISTÉŢE, tristeţi, s.f. Starea sufletească apăsătoare; mâhnire, amărăciune; p. ext. regret. – Trist + suf. eţe (după fr. tristesse, it. tristezza). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Tristeţe ≠ bucurie, veselie, voioşie Trimis… … Dicționar Român
