- vesel
- VÉSEL, -Ă, veseli, -e, adj. 1. (Despre fiinţe) Cu voie bună, bine dispus; voios. ♦ (Despre manifestările oamenilor) Care exprimă voie bună, bună dispoziţie, voioşie. 2. Care produce veselie, înveseleşte; desfătător, plăcut. 3. Care se face cu voioşie, cu veselie. – Din sl. veselŭ.Trimis de ana_zecheru, 10.02.2009. Sursa: DEX '98Vesel ≠ abătut, indispus, întristat, posac, posomorât, tristTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeVÉSEL adj. 1. v. glumeţ. 2. v. bucuros. 3. voios, (livr.) jovial, (rar) râzăreţ, râzător, (pop.) tivilichiu, (înv. şi reg.) sămărit, (reg.) chefos, veselos, (Transilv.) vigan, (înv.) libovit, râzăcios, râzând, veget. (O fire vesel.) 4. v. amuzant. 5. v. umoristic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimevésel adj. m., pl. véseli; f. sg. véselă, pl. véseleTrimis de siveco, 12.12.2008. Sursa: Dicţionar ortograficVÉSEL veselă (veseli, vesele) 1) (despre persoane) Care este bine dispus; care este plin de voie bună; voios; jovial; bucuros. 2) şi adverbial (despre manifestările oamenilor) Care manifestă voioşie, bună dispoziţie, voie bună; voios; jovial; bucuros. Glasuri vesele. A zâmbi vesel. 3) Care înveseleşte; care aduce dispoziţie, voie bună. /<sl. veseluTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.