vlãguí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. vlãguiésc, imperf. 3 sg. vlãguiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. vlãguiáscã … Romanian orthography
vlăguitor — VLĂGUITÓR, OÁRE, vlăguitor, oare, adj., s.m. şi f. 1. adj. Istovitor. 2. s.m. şi f. Muncitor care lucrează la prelucrarea pieilor într o tăbăcărie. [pr.: gu i ] – Vlăgui + suf. tor. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
unt — s.n. 1. Grăsime naturală, solidă, extrasă din lapte şi folosită ca aliment. ♢ loc. adv. Ca untul = fără efort, uşor. ♢ expr. A scoate untul din cineva = a stoarce de puteri pe cineva, a vlăgui. A l bate (pe cineva) de i iese (sau să i iasă) untul … Dicționar Român
dehobi — DEHOBÍ vb. v. epuiza, extenua, frânge, istovi, seca, secătui, sfârşi, slei, stoarce, vlăgui, zdrobi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
extenua — EXTENUÁ, extenuez, vb. I. refl. şi tranz. A (se) obosi peste măsură; a (se) istovi, a (se) epuiza. [pr.: nu a] – Din fr. exténuer, lat. extenuare. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXTENUÁ vb. a epuiza, a frânge, a istovi, a seca … Dicționar Român
fleşcăi — FLEŞCĂÍ, fleşcăiesc, vb. IV. 1. intranz. A produce un zgomot caracteristic umblând prin noroi, prin apă etc. 2. refl. (Despre fructe) A se muia; fig. (despre oameni) a se moleşi. – Fleaşc + suf. ăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX… … Dicționar Român
moleşi — MOLEŞÍ, moleşesc vb. IV. refl. şi tranz. A fi cuprins sau a face să fie cuprins de toropeală; a şi pierde sau a face sa şi piardă vlaga; a se muia, a slăbi. – Din moale. Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DLRM MOLEŞÍ, moleşesc, vb. IV. refl … Dicționar Român
mârcezi — mârcezí, mârcezésc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veşteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi. Trimis de blaurb, 07.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ofili — OFILÍ, ofilesc, vb. IV. refl. 1. (Despre plante) A se veşteji, a păli; a se îngălbeni. ♢ tranz. Seceta ofileşte plantele. 2. fig. (Despre persoane) A şi pierde culoarea, prospeţimea feţei; a se fana, a se trece; a şi pierde puterea, vigoarea, a… … Dicționar Român
osteni — OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (înv. şi pop.) 1. intranz. A şi pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. refl., intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. refl., intranz. A obosi… … Dicționar Român
