vietate

vietate
VIETÁTE, vietăţi, s.f. Fiinţă, vieţuitoare. [pr.: vi-e-] – Viu + suf. -ătate.
Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

VIETÁTE s. v. animal.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vietáte s. f. (sil. vi-e-), g.-d. art. vietăţii; pl. vietăţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VIET//ÁTE vietateăţi f. Fiinţă înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; vieţuitoare. [G.-D. vietăţii; Sil. vi-e-] /viu + suf. vietatetate
Trimis de siveco, 13.08.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • vietáte — s. f. (sil. vi e ), g. d. art. vietäţii; pl. vietäţi …   Romanian orthography

  • animal — ANIMÁL, Ă, animali, e, s.n., adj. 1. s.n. Fiinţă organizată, uni sau pluricelulară, înzestrată cu facultatea de a simţi şi de a se mişca; p. restr. vietate, jivină, dobitoc. 2. s.n. Om brutal, grosolan, josnic, care se poartă ca un animal (1). 3 …   Dicționar Român

  • dihanie — DIHÁNIE, dihănii, s.f. 1. Animal sălbatic; fiară, jivină. 2. Fiinţă ciudată, monstruoasă; namilă, monstru. 3. Fiinţă, vietate. [pl. şi: dihanii] – Din sl. dyhanije răsuflare . Trimis de cata, 20.11.2008. Sursa: DEX 98  DIHÁNIE s. v. fiară.… …   Dicționar Român

  • animalcul — ANIMÁLCUL, animaliculi, s.m. (biol.; înv.) Spermatozoid. [var.: animalícul s.m.] – Din fr. animalcule. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  animálcul s. m., pl. animálculi …   Dicționar Român

  • fiinţă — FIÍNŢĂ, fiinţe, s.f. 1. Tot ceea ce are viaţă (şi se mişcă); vieţuitoare, vietate. ♦ spec. Om; persoană. 2. Existenţă; viaţă. ♢ În fiinţă = a) (loc. adj.) existent; b) (loc. adv.) în realitate, aievea. ♢ expr. A da fiinţă = a) a da viaţă, a… …   Dicționar Român

  • făptură — FĂPTÚRĂ, făpturi, s.f. 1. Fiinţă, vietate, creatură. ♦ Trup; p. ext. înfăţişare fizică, aspect exterior, statură. ♦ (Rar) Conformaţie, structură (a unei fiinţe, a unui obiect). 2. Natură, fire; lume, univers. – lat. factura. Trimis de… …   Dicționar Român

  • pradă — PRÁDĂ, prăzi, s.f. 1. Faptul de a prăda; prădare, jefuire, jaf; devastare. 2. (concr.) Totalitatea bunurilor materiale şi (în trecut) a persoanelor luate de cel care pradă (mai ales în timp de război). ♢ loc. vb. (înv.) A face pradă = a prăda. 3 …   Dicționar Român

  • suflare — SUFLÁRE, suflări, s.f. 1. Acţiunea de a sufla şi rezultatul ei. ♦ Aerul respirat; fig. faptul de a trăi, de a exista. ♢ loc. adv. Într – o suflare = într o clipă, foarte repede. ♢ expr. Fără (de) suflare = a) cu respiraţia oprită (ca urmare a… …   Dicționar Român

  • zidire — ZIDÍRE, zidiri, s.f. 1. Acţiunea de a zidi şi rezultatul ei. 2. (concr.) Construcţie, clădire, edificiu. 3. (În concepţia creştină) Creaţie săvârşită de Dumnezeu. 4. (înv.) Creatură, făptură, fiinţă. – v. zidi. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • Alessandro Petacchi — Alessandro Petacchi …   Wikipédia en Français

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”