vegetaţie

vegetaţie
VEGETÁŢIE, vegetaţii, s.f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, ţară etc., distribuite şi asociate după anumite condiţii naturale; mulţime de plante. 2. Excrescenţă care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [var.: vegetaţiúne s.f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.
Trimis de cornel, 01.03.2004. Sursa: DEX '98

VEGETÁŢIE s. 1. (bot.) înveliş vegetal. 2. (bot.) v. floră. 3. v. verdeaţă. 4. v. creştere.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

vegetáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. vegetáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. vegetáţiei; pl. vegetáţii, art. vegetáţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

VEGETÁŢI//E vegetaţiei f. Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau înt-o anumită regiune a lui. vegetaţie tropicală. 2) Dezvoltarea, viaţa plantelor. 3) med. Excrescenţă patologică cărnoasă pe suprafaţa unei mucoase; polip. vegetaţie nazală. [G.-D. vegetaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. végétation, lat. vegetatio, vegetaţieonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

VEGETÁŢIE s.f. 1. Creşterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcţiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor şi a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o ţară etc.). 3. (med.) Excrescenţă patologică care se formează la suprafaţa unui organ. [gen. -iei, var. vegetaţiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio].
Trimis de LauraGellner, 11.02.2006. Sursa: DN

VEGETÁŢIE s. f. 1. creştere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcţiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor şi a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescenţe patologice care se formează la suprafaţa unui organ. (< fr. végétation, lat. vegetatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • vegetáţie — s. f. (sil. ţi e), art. vegetáţia (sil. ţi a), g. d. art. vegetáţiei; pl. vegetáţii, art. vegetáţiile (sil. ţi i ) …   Romanian orthography

  • deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor …   Dicționar Român

  • etaj — ETÁJ, etaje, s.n. 1. Fiecare dintre părţile unei clădiri de deasupra parterului, cuprinzând încăperile situate pe acelaşi plan orizontal; cat, nivel. 2. Parte dintr o maşină de forţă în care se produce o variaţie a vitezei sau a presiunii… …   Dicționar Român

  • oază — OÁZĂ, oaze, s.f. 1. Loc cu izvoare de apă şi cu vegetaţie bogată în mijlocul unui pustiu nisipos. ♦ fig. Tot ceea ce oferă destindere, repaus. 2. Loc neacoperit cu gheaţă în zona interioară a Antarcticii. – Din germ. Oase, it. oasi, fr. oasis.… …   Dicționar Român

  • pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… …   Dicționar Român

  • gol — GOL1, goluri, s.n. (La unele sporturi) Introducere a mingii în poarta echipei adverse; punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere. – Din engl. goal. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GOL2, GOÁLĂ, goi, goale, adj …   Dicționar Român

  • luxuriant — LUXURIÁNT, Ă, luxurianţi, te, adj. (Despre vegetaţie) Extrem de abundent. [pr.: ri ant] – Din fr. luxuriant, lat. luxurians, ntis. Trimis de ana zecheru, 26.03.2004. Sursa: DEX 98  luxuriánt adj. m. (sil. ri ant), pl. luxuriánţi; …   Dicționar Român

  • remontant — REMONTÁNT, Ă, remontanţi, te, adj. Care întăreşte, înviorează. ♦ (Despre plante) Care înfloreşte de mai multe ori în perioada de vegetaţie. – Din fr. remontant. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  remontánt adj. m. montant Trimis de… …   Dicționar Român

  • stepă — STÉPĂ, stepe, s.f. Întindere de loc arid, de obicei şes, acoperit cu o vegetaţie compusă în special din plante graminee, plante cu rizomi, tufişuri şi plante spinoase; formaţie vegetală care creşte pe acest loc. – Din rus. step . Trimis de… …   Dicționar Român

  • optim — ÓPTIM, Ă, optimi, e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ spec. Care asigură cea mai mare eficienţă economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”