- optim
- ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ spec. Care asigură cea mai mare eficienţă economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.Trimis de RACAI, 12.03.2009. Sursa: DEX '98óptim adj. m., pl. óptimi; f. sg. óptimă, pl. óptimeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÓPTIM optimă (optimi, optime) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigură cea mai bună eficienţă; în stare să corespundă cel mai bine intereselor urmărite. /<fr. optime, lat. optimusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetaţie = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiţii de vegetaţie. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].Trimis de LauraGellner, 29.06.2005. Sursa: DNÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ♢ care asigură cea mai bună eficienţă economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situaţii considerate ca cea mai favorabilă. o optim ecologic = ansamblul condiţiilor de vegetaţie în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; optim de populaţie = densitatea populaţiei unei ţări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.