vechíl — s. m., pl. vechíli … Romanian orthography
epistat — EPISTÁT, epistaţi, s.m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofiţer de poliţie; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [var.: ipistát s.m.] – Din ngr. epistátis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
vechiliţă — VECHILÍŢĂ, vechiliţe, s.f. (Rar) Nevastă de vechil. – Din vechil + suf. iţă. Trimis de gall, 24.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
vătaf — VĂTÁF, vătafi, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi Moldova) Supraveghetor al slugilor de la curtea unui boier sau de la o mănăstire; logofăt. 2. Conducător al unui anumit grup de curteni, de slujbaşi sau de oşteni ai domniei. ♢ Vătaful… … Dicționar Român
administrator — ADMINISTRÁTOR, OÁRE, administratori, oare, s.m. şi f. Persoană care administrează, care conduce o administraţie sau un serviciu de administraţie. ♦ Persoană care conduce un serviciu în administraţia statului. – Din fr. administrateur, lat.… … Dicționar Român
avocat — AVOCÁT, Ă, avocaţi, te, s.m. şi f. Persoană care are profesiunea de a acorda asistenţă juridică celor interesaţi. ♢ expr. A se face (sau a fi) avocatul cuiva = a lua apărarea insistentă a cuiva. [var.: advocát, ă s.m. şi f.] – Din fr. avocat, lat … Dicționar Român
locţiitor — LOCŢIITÓR, OÁRE, locţiitori, oare, s.m. şi f. Persoană care ţine locul alteia într o funcţie şi îndeplineşte o parte din îndatoririle acesteia. [pr.: ţi i ] – Loc + ţiitor (după fr. lieutenant). Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
logofăt — LOGOFĂT, logofeţi, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deţinea acest titlu. ♢ Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan … Dicționar Român
pristav — PRISTÁV, (1, 2) pristăvi, s.m., (3) pristavuri, s.n. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Persoană care anunţa populaţiei ştirile oficiale; crainic. ♦ Funcţionar administrativ; ispravnic. 2. s.m. Vătaf pe moşia unui boier. 3. s.n … Dicționar Român
regent — REGÉNT, Ă, regenţi, te, s.m. şi f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ţinând locul monarhului în timpul unei regenţe. – Din fr. regent, lat. régens, ntis. Trimis de IoanSoleriu, 12.03.2008. Sursa: DEX 98 REGÉNT s. (înv.) caimacam,… … Dicționar Român
