- regent
- REGÉNT, -Ă, regenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care guvernează provizoriu o monarhie, ţinând locul monarhului în timpul unei regenţe. – Din fr. regent, lat. régens, -ntis.Trimis de IoanSoleriu, 12.03.2008. Sursa: DEX '98REGÉNT s. (înv.) caimacam, vechil, locotenent domnesc.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeregént s. m., adj. m., pl. regénţi; f. sg. regéntă, pl. regénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficREGÉN//T1 regenttă (regentţi, regentte) 1) (despre persoane) Care ţine de regenţă; propriu re-genţei. 2): (Propoziţie) regenttă propoziţie de care depind una sau mai multe propoziţii subordonate. /<fr. régent, lat. regens, regententisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREGÉN//T2 regentţi m. Conducător provizoriu al unei monarhii (în timpul unei regenţe). /<fr. régent, lat. regens, regententisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXREGÉNT, -Ă adj. Care deţine o regenţă; referitor la regenţă. ♢ Propoziţie regentă (şi s.f.) = propoziţie (principală sau secundară) căreia îi este subordonată o altă propoziţie; propoziţie supraordonată. [cf. fr. régent].Trimis de LauraGellner, 22.08.2005. Sursa: DNREGÉNT, -Ă s.m. şi f. Persoană care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic în timpul minorităţii sau al absenţei regelui. [cf. fr. régent, it. reggente].Trimis de LauraGellner, 22.08.2005. Sursa: DNREGÉNT, -Ă I. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ţinând locul regelui în timpul unei regenţe (1). II. adj. (despre propoziţii; şi s.f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziţii; supraordonată. ♢ (despre părţi ale propoziţiei supraordonate) de care depinde o subordonată. (< fr. régent, lat. regens, germ. Regent)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNREGÉNT2, - s. m. regénţăTrimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.