logofăt

logofăt
LOGOFĂT, logofeţi, s.m. 1. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Titlu de mare dregător în ierarhia boierilor români, membru al sfatului domnesc; persoană care deţinea acest titlu. ♢ Mare logofăt = (în Moldova) întâiul boier de divan, care conducea cancelaria domnească şi, în lipsa domnului sau al mitropolitului, prezida divanul; (în Muntenia) unul dintre cei mai de seamă boieri de divan, urmând după ban. Logofăt al doilea = locţiitorul marelui logofăt. Logofăt al treilea = secretarul marelui logofăt. Logofăt de obiceiuri = dregător având atribuţii de maestru de ceremonii. Logofăt de taină (sau domnesc) = secretar particular al domnului. Logofăt de vistierie = secretar al vistieriei domneşti. ♦ Şeful cancelariei domneşti. 2. (înv.) Secretar, scriitor într-o cancelarie; grămătic, diac, pisar, copist. 3. Vătaf (la o moşie boierească). – Din ngr. logothétis.
Trimis de LauraGellner, 06.10.2008. Sursa: DEX '98

LOGOFĂT s. 1. v. diac. 2. v. vătaf.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

LOGOFĂT s. v. administrator, vechil.
Trimis de siveco, 30.01.2008. Sursa: Sinonime

logofăt s. m., pl. logoféţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

máre-logofăt s. m., art. márele-logofăt; pl. mári-logoféţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

tretí-logofăt s. m.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

vel-logofăt s. m., pl. vel-logoféţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

LOGOF//ẮT logofătéţi m. 1) (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Boier cu funcţia de preşedinte al divanului, care avea în grijă pecetea domnească şi întocmirea hrisoavelor domneşti. 2) Şef al cancelariei domneşti. 3) înv. Slujbaş într-o cancelarie însărcinat cu copierea şi întocmirea actelor; copist; pisar; scrib. 4) Supraveghetor al slugilor de la o curte boierească. /<ngr. logothétis
Trimis de siveco, 07.06.2007. Sursa: NODEX

logofắt (logoféţi), s.m. – 1. În vechea organizare socială, nobil de prim rang, preşedinte al sfatului şi păstrător al sigiliului principatului; cancelar. – 2. (înv.) Ministru în diferite ramuri administrative: logofătul dreptăţii, ministru de justiţie; logofătul Credinţei, ministru al cultelor; logofăt de obiceiuri, maestru de ceremonii. – 3. Secretar, scrib. – 4. (Munt.) Administrator de moşie. – 5. (Mold.) Lacheu. – 6. Titlu ironic dat tinerilor intelectuali sau celor cu pretenţii intelectuale. – Mr. logothet. ngr. λογοθέτης, parţial prin intermediul sb. logotetĭ, logofetĭ (Murnu 33; Tiktin; cf. Vasmer gr., 91), cf. tc. logofet. sec. XIV. – Der. logofeteasă, s.f. (nevastă de logofăt); logofeţel, s.m. (scrib, copist); logofeţie, s.f. (demnitatea de logofăt).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • logofät — s. m., pl. logoféţi …   Romanian orthography

  • Список правителей Молдавского княжества — Правители Молдавского княжества Содержание 1 Список 2 Объединение с Валахией 3 См. также 4 …   Википедия

  • făt — FĂT, feţi, s.m. 1. Produs de concepţie din uterul mamiferelor, din momentul când începe a avea mişcări proprii şi formele caracteristice speciei şi până când se naşte; fetus. 2. (pop. şi poetic) Fecior, fiu; băiat, copil. ♢ (pop.) Fătul meu,… …   Dicționar Român

  • John Caradja — or John George Caradja (Greek: Ἰωάννης Γεώργιος Καρατζάς, Ioannis Georgios Karatzas ; Romanian: Ioan Gheorghe Caragea ; French: Jean Georges Caradja ; 1754 ndash;1844) was a Phanariote Prince of Wallachia, who reigned between 1812 and 1818. He… …   Wikipedia

  • Vlad IV Calugarul — Vlad IV Călugărul Vlad IV Călugărul (le Moine), est prince de Valachie en 1481 et de 1482 à 1495. Sommaire 1 Biographie 2 Famille 3 Bibliographie …   Wikipédia en Français

  • Vlad IV Călugărul — (le Moine), est prince de Valachie en 1481 puis de 1482 à 1495. Sommaire 1 Biographie 2 Famille 3 Bibliographie …   Wikipédia en Français

  • epistat — EPISTÁT, epistaţi, s.m. (În trecut) 1. Cel mai mic grad de ofiţer de poliţie; persoană care avea acest grad. 2. Administrator, intendent, logofăt, vechil. [var.: ipistát s.m.] – Din ngr. epistátis. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • ftorilogofăt — ftóri logofăt/vtóri logofăt s. m. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • logofeţel — LOGOFEŢÉL, logofeţei, s.m. (înv.) Diminutiv al lui logofăt; grămătic, copist. – Logofăt + suf. el. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  logofeţél s. m., pl. logofeţéi, art. logofeţéii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa …   Dicționar Român

  • logofeţie — LOGOFEŢÍE, logofeţii, s.f. Demnitate de logofăt; cancelaria logofătului. – Logofăt + suf. ie. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  logofeţíe s. f., art. logofeţía, g. d. art. logofeţíei; pl. logofeţíi, art. logofeţíile …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”