ustensílã — s. f., pl. ustensíle … Romanian orthography
creion — CREIÓN, creioane, s.n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliş de obicei din lemn; beţişor făcut din argilă combinată cu diferite substanţe, cu care se poate desena în diferite… … Dicționar Român
deschizător — DESCHIZĂTÓR, OÁRE, deschizători, oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care deschide uşi, ferestre, lăzi etc. ♢ Deschizător de drumuri = iniţiator, inovator. 2. s.n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele… … Dicționar Român
instrument — INSTRUMÉNT, instrumente, s.n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. fig. Persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop … Dicționar Român
pernă — PÉRNĂ, perne, s.f. 1. Obiect confecţionat din două bucăţi dreptunghiulare sau pătrate de ţesătură de bumbac, lână etc., cusute între ele, având în interior fulgi, lână, puf etc., şi pe care, de obicei, cineva îşi pune capul când se culcă. ♢ Pernă … Dicționar Român
sculeaţă — SCULEÁŢĂ s. v. instrument, sculă, unealtă, ustensilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime sculeáţă, sculéţe, s.f. (reg.) sculă instrument, unealtă, ustensilă. Trimis de blaurb, 05.12.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
ac — AC, ace, s.n. 1. Mică ustensilă de oţel, subţire, ascuţită şi lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir care serveşte la cusut. ♢ expr. A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe … Dicționar Român
cinie — CINÍE s. v. faianţă, instrument, porţelan, sculă, unealtă, ustensilă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime ciníe (ciníi), s.f. – 1. Instrument, unealtă, sculă. – 2. Farmec, vrajă. sl. činije aranjare , de la činiti a fabrica (DAR), cf … Dicționar Român
destupător — DESTUPĂTÓR, destupătoare, s.n. Deschizător (2). – Destupa + suf. ător. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 destupătór s. n. (sil. mf. stu ), pl. destupătoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic DESTUPĂT//ÓR… … Dicționar Român
dichis — DICHÍS, dichisuri, s.n. (pop. şi fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanţă) care completează un sistem şi ajută la buna lui funcţionare. ♢ loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele… … Dicționar Român
