- instrument
- INSTRUMÉNT, instrumente, s.n. 1. Unealtă, aparat cu ajutorul căruia se efectuează o anumită operaţie. ♦ Aparat construit pentru a produce sunete muzicale. 2. fig. Persoană, forţă, lucru, fapt de care se serveşte cineva pentru atingerea unui scop. 3. (În sintagmele) Instrument gramatical = cuvânt cu funcţiune exclusiv gramaticală şi care nu se poate întrebuinţa singur în vorbire, ci numai împreună cu cuvintele pe care le leagă, exprimând raporturi sintactice; unealtă gramaticală. Instrument de ratificare = document special prin care se ratifică un tratat internaţional. – Din fr. instrument, lat. instrumentum.Trimis de valeriu, 29.11.2006. Sursa: DEX '98INSTRUMÉNT s. 1. sculă, unealtă, ustensilă, (înv. şi reg.) sărsam, (reg.) sculeaţă, (Mold., Bucov. şi Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (instrument pentru dulgherie.) 2. instrument de pasaj v. lunetă meridiană. 3. aparat. (Un instrument pentru curăţat cartofii.) 4. (gram.) (rar) unealtă. (Prepoziţiile sunt instrument gramaticale.)Trimis de siveco, 15.09.2006. Sursa: Sinonimeinstrumént s. n., pl. instruménteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINSTRUMÉNT instrumente n. 1) Obiect acţionat manual, folosit la îndeplinirea unor operaţii de muncă; sculă; unealtă. instrument de tăiat. 2) Aparat cu care se produc sunete muzicale. instrument de percuţie. 3): instrument de ratificare document prin care părţile contractante confirmă, făcând să intre în vigoare, un acord încheiat mai înainte. 4): instrument gramatical parte de vorbire nesemnificativă care exprimă raporturi între cuvinte sau propoziţii. 5) Persoană sau lucru folosit pentru atingerea unui scop. /<fr. instrument, lat. instrumentumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINSTRUMÉNT s.n. 1. Ustensilă, aparat propriu pentru a face o anumită operaţie. ♦ Aparat cu care se produc sunete muzicale. 2. (fig.) Persoană, lucru de care se foloseşte cineva pentru a îndeplini o acţiune, a atinge un scop. ♢ Instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internaţional. 3. Instrument gramatical = cuvânt care arată doar raporturi între cuvinte. [pl. -te. / < fr. instrument, cf. lat. instrumentum].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINSTRUMÉNT s. n. 1. unealtă, aparat propriu pentru a face o anumită operaţie. ♢ sistem tehnic pentru cercetarea, observarea, măsurarea sau controlul unor mărimi. 2. aparat cu care se produc sunete muzicale. 3. (fig.) persoană, lucru de care se foloseşte cineva pentru a îndeplini o acţiune, a atinge un scop. o instrument de ratificare = document special prin care statele comunică ratificarea unui tratat internaţional. 4. instrument gramatical = cuvânt cu funcţie exclusiv gramaticală, care nu se poate folosi singur în vorbire, exprimând doar raporturi (prepoziţiile, conjuncţiile, verbele auxiliare etc.). (< fr. instrument, lat. instrumentum)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.