urăciune — URĂCIÚNE s. v. binecuvântare, blagoslovire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
urâţenie — URÂŢÉNIE, (2) urâţenii, s.f. 1. Faptul de a fi urât, starea a ceea ce este urât; urâciune (2). 2. (concr.) Fiinţă urâtă sau obiect urât; ceea ce este urât. – Urât + suf. enie. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Urâţenie ≠ frumuseţe… … Dicționar Român
binecuvântare — BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, s.f. Acţiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicţiune, blagoslovire, blagoslovenie. ♢ expr. A (sau a şi) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba. – v. binecuvânta. Trimis de paula, 21.06.2002 … Dicționar Român
dragoste — ≠ ură, urâciune Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DRÁGOSTE s. 1. v. iubire. 2. iubire, (pop.) drag. (Îţi ofer cartea cu toată dragoste.) 3. v. iubit. 4. afecţiune, iubire. (Îl înconjura cu multă dragoste.) 5. (bot.; Sedum… … Dicționar Român
duşmănie — DUŞMĂNÍE, duşmănii, s.f. Sentiment de ură faţă de cineva sau de ceva; relaţii pline de ură între persoane; vrăjmăşie. – Duşman + suf. ie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Duşmănie ≠ prietenie, simpatie Trimis de siveco,… … Dicționar Român
frumuseţe — FRUMUSÉŢE, (2) frumuseţi, s.f. 1. Însuşirea a ceea ce este frumos. ♢ loc. adj. De toată frumuseţea = deosebit de frumos; minunat. 2. (concr.) Obiect, faptă, lucru frumos. ♢ (Urmat de determinări introduse prin prep. de capătă valoarea… … Dicționar Român
grozăvie — GROZĂVÍE, grozăvii, s.f. 1. Faptul de a fi groaznic, de a inspira groază; faptă, situaţie, întâmplare îngrozitoare; oroare, urgie. 2. (concr.) Lucru sau fiinţă îngrozitoare. 3. Faptul de a ieşi cu totul din comun prin calităţile sale; însuşirea… … Dicționar Român
hâzenie — HÂZÉNIE, hâzenii, s.f. (pop.) Hâdoşenie; (concr.) persoană hâdă. – Hâd + suf. enie. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HÂZÉNIE s. v. diformitate, hâdoşenie, monstru, monstruozitate, poceală, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie … Dicționar Român
monstru — MÓNSTRU, monştri, s.m. 1. Fiinţă mitologică cu corpul format din părţi ale unor animale diferite sau din unele părţi de om şi altele de animal. 2. Fiinţă care se naşte cu mari anomalii fizice; pocitanie; fig. om cu mari defecte morale, om josnic … Dicționar Român
năhoadă — NĂHOÁDĂ s. v. apariţie, arătare, duh, fantasmă, fantomă, hâdoşenie, monstru, monstruozitate, nălucă, nălucire, năzărire, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluţenie, sluţitură, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, urâciune, urâţenie,… … Dicționar Român
