uricár — I. (persoanã) s. m., pl. uricári II. (carte) s. n., pl. uricáre … Romanian orthography
diac — DIÁC1, dieci, s.m. 1. Scriitor de cancelarie şi slujbaş al vistieriei din ţările române; grămătic, uricar; p. ext. copist. ♦ Cărturar, învăţat. 2. (reg.) Cântăreţ bisericesc. – Din sl. dijakŭ. Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
grămătic — GRĂMĂTÍC, grămătici, s.m. Secretar sau scriitor într o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRĂMĂTÍC s. v. diac. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
iazagiu — iazagíu, iazagíi, s.m. (înv.) secretar turc, diac, grămătic, logofăt, pisar, uricar. Trimis de blaurb, 30.05.2006. Sursa: DAR iazagíu (iazagíi), s.m. – Condeier, copist. tc. yazici (Şeineanu, III, 67). sec. XVIII, înv. Trimis de blaurb,… … Dicționar Român
scrib — SCRIB, scribi, s.m. 1. (La vechii egipteni) Funcţionar inferior având atribuţii de contabil şi de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii… … Dicționar Român
scriitor — SCRIITÓR, OÁRE, scriitori, oare, subst. 1. s.m. şi f. Autor de opere literare. 2. s.m. Funcţionar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea… … Dicționar Român
uric — ÚRIC1 adj. (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se găseşte în sânge şi în urină, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din fr. urique. Trimis de valeriu, 25.02.2005. Sursa: DEX 98 URÍC2, urice, s.n. 1. (În… … Dicționar Român
