- scriitor
- SCRIITÓR, -OÁRE, scriitori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Autor de opere literare. 2. s.m. Funcţionar de cancelarie care copia sau redacta acte, scrisori oficiale etc. ♦ Persoană în slujba domnului sau a unui înalt demnitar de stat, care îndeplinea funcţia de secretar; diac, logofăt. 3. s.n. (înv.) Masă de scris; birou. [pr.: scri-i-] – Scrie + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SCRIITÓR s. 1. literat, om de litere, (rar) beletrist, condeier, (înv.) literator, (latinism înv.) scriptor. (Un mare scriitor.) 2. autor. (scriitorul meu preferat.) 3. (ist.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scrib, uricar. (scriitor în cancelariile din ţările române.)Trimis de siveco, 22.09.2006. Sursa: SinonimeSCRIITÓR s. v. autor, birou, desenator, pictor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSCRIITOR DE PĂMÂNT s. v. geograf.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimescriitór (persoană) s. m. (sil. scri-i-), pl. scriitóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficscriitór (obiect) s. n. (sil. scri-i-), pl. scriitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCRIIT//ÓR scriitoroáre( scriitoróri, scriitoroáre) m. şi f. 1) Autor de opere literare. 2) înv. Slujbaş care scria acte, petiţii, scrisori. 3) înv. Secretar al domnitorului sau al unui alt demnitar de stat. [Sil. scri-i-] /a scrie + suf. scriitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.