- scrib
- SCRIB, scribi, s.m. 1. (La vechii egipteni) Funcţionar inferior având atribuţii de contabil şi de copist. 2. Persoană care redacta sau copia acte. 3. Scriitor sau gazetar fără valoare, de obicei aservit unui partid politic. 4. Cărturar la vechii evrei care tălmăcea cărţile lui Moise şi interpreta poporului normele juridice. – Din fr. scribe, lat. scriba.Trimis de LauraGellner, 20.09.2007. Sursa: DEX '98SCRIB s. 1. (ist.) diac, grămătic, logofăt, pisar, scriitor, uricar. (scrib în cancelariile din ţările române.) 2. copist, (înv.) prescriitor, (depr.) conţopist. (Era scrib la prefectură.) 3. (rar) scri-băreţ. (scrib la un ziar.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimescrib s. m., pl. scribiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSCRIB scribi m. 1) înv. Funcţionar de cancelarie, care redacta şi copia acte; copist; pisar. 2) depr. Condeier (scriitor, gazetar) fără valoare. /<fr. scribe, lat. scribaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSCRIB s.m. 1. Copist şi alcătuitor de acte la diferite popoare. ♦ Cărturar, jurist, învăţat care tălmăcea poporului normele de drept (la vechii evrei). 2. (peior.) Scriitor, gazetar lipsit de valoare, de personalitate. [cf. fr. scribe, lat. scriba < scribere – a scrie].Trimis de LauraGellner, 09.04.2007. Sursa: DNSCRIB s. m. 1. copist şi alcătuitor de acte la diferite popoare. ♢ (la vechii evrei) cărturar, jurist, învăţat care tălmăcea poporului normele de drept. 2. (peior.) scriitor, gazetar lipsit de valoare. (< fr. scribe, lat. scriba)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.