uric

ÚRIC¹ adj. (În sintagma) Acid uric = acid organic natural care se găseşte în sânge şi în urină, rezultat din arderea proteinelor în procesul metabolic. – Din fr. urique.

Trimis de valeriu, 25.02.2005. Sursa: DEX '98



URÍC², urice, s.n. 1. (În evul mediu, în Moldova şi în Maramureş) Moşie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veşnică sau de donaţie acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [acc. şi: úric] – Din magh. örök.

Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98



ÚRIC s. v. act, document, dovadă, hârtie, hrisov, izvor, înscris, piesă.

Trimis de siveco, 01.01.2009. Sursa: Sinonime



úric adj. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



uríc s. n., pl. uríce

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



URÍ//C uricce n. 1) (în Moldova medievală) Proprietate funciară feudală, care se transmitea prin moştenire. 2) Carte domnească de proprietate ereditară; carte de danie. /<ung. örök

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÚRIC adj.m. Acid uric = acid organic care se găseşte în urină şi în sânge, fiind rezultat din arderea proteinelor. [< fr. urique].

Trimis de LauraGellner, 24.06.2007. Sursa: DN



ÚRIC adj. acid uric = acid organic în urină şi în sânge, din arderea proteinelor. (< fr. urique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



úric (-ce), s.n. – 1. Moştenire, fermă, proprietate rurală transmisă prin succesiune. – 2. Înscris de confirmare a unei moşteniri. – 3. Document, hrisov. – Mag. örök (Tiktin; Gáldi, Dict., 98). Der. din sl. urokŭ "sentinţă" (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 441) nu este posibilă. Apare în documentele slavorom. din 1392. – Der. uricar, s.m. (logofăt, pisar).

Trimis de blaurb, 21.04.2009. Sursa: DER