- uriaş
- URIÁŞ, -Ă, uriaşi, -e, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f. Personaj din basme închipuit sub formă de om de proporţii extraordinare, supranaturale. 2. s.m. şi f. Persoană foarte înaltă şi robustă. ♦ fig. Personalitate cu merite excepţionale într-un anumit domeniu; titan, gigant; colos. 3. adj. De proporţii care depăşesc cu mult proporţia obişnuită, medie; enorm, colosal, gigantic. [pr.: -ri-aş] – Din magh. óriás.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98Uriaş ≠ pigmeu, piticTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeURIÁŞ s., adj. 1. s. colos, gigant, titan, (reg.) tătar. (Un uriaş din basme.) 2. s. arătare, colos, matahală, namilă, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiţă, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (Un uriaş de om.) 3. adj. colosal, enorm, fabulos, gigantic, imens, (înv. şi reg.) nămilos, (înv.) urieşesc, (fig.) astronomic. (De proporţii uriaş.) 4. adj. v. titanic. 5. adj. v. extraordinar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeuriáş s. m., adj. m. (sil. -ri-aş), pl. uriáşi; f. sg. uriáşă, art. uriáşa, g.-d. art. uriáşei, pl. uriáşeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURIÁŞ1 uriaşi m. 1) (în basme) (în opoziţie cu pitic) Personaj imaginat ca fiind neobişnuit de înalt şi înzestrat cu o forţă fizică fantastică. 2) fig. Persoană dotată cu capacităţi excepţionale într-un domeniu de activitate; titan. [Sil. -ri-aş] /<ung. óriásTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURIÁŞ2 uriaşă (uriaşi, uriaşe) şi substantival Care este de proporţii foarte mari; extraordinar de mare; gigantic; colosal; enorm; imens. Munţi uriaşi. [Sil. -ri-aş] /<ung. óriásTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXuriáş (-şi), s.m. – 1. Gigant, găligan. – 2. (adj.) Gigantic, colosal. – var. urieş. Mag. óriás (Cihac, II, 537; Tiktin). – Der. urieşesc, adj. (gigantic); urieşiţă, s.f. (Trans., femeie uriaşă).Trimis de blaurb, 20.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.