unul

unul
ÚNUL, ÚNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ţine locul unui substantiv, fără a da o indicaţie precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale. * expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamaţie de mirare (faţă de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobişnuit) sau de nemulţumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ♢ (În alternanţă cu "altul" sau cu sine însuşi) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ♢ (În corelaţie cu "altul", exprimă un raport de reciprocitate) Îşi luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ♢ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ♢ (Cu nuanţă peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu', Iorgu Badea. ♦ (În alternanţă cu "altul") Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Nişte, anumiţi. 3. (Cu formă feminină şi valoare neutră) Ceva. A-şi pune una în gând. * expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una.
Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98

UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevaşileă, (înv. şi reg.) oarecine, oareşicine, (înv.) cinevaşi, neştine. (unul dintre ei a întârziat.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

únul pr. m., g.-d. únuia, pl. únii; f. sg. úna, g.-d. úneia, pl. únele, g.-d. m. şi f. února
Trimis de siveco, 20.10.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

ÚNUL úna (únii, únele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ♢ unul mai bun (frumos, deştept etc.) decât altul toţi la fel de buni (frumoşi, deştepţi etc.). unul ca unul (sau unul ca altul) fără deosebire; deopotrivă. Până una-alta între timp. A da toate pe una a supune întreaga activitate unui singur scop. A şti (sau a o ţine) una şi bună a persista într-o opinie. /<lat. unus, una
Trimis de siveco, 15.09.2008. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • unu — ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ţine locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea şi se indică prin cifrele 1 şi I. ♢ …   Dicționar Român

  • olaltă — OLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc, laolaltă. ♢ loc. adv. Între olaltă = unul cu altul; reciproc. După olaltă = unul după altul (fără întrerupere). (Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături. De olaltă = unul de altul, unul de celălalt. De… …   Dicționar Român

  • altul — ÁLTUL, ÁLTA, alţii, altele, pron. nehot. 1. (Ţine locul unui nume de fiinţă sau de lucru care nu este aceeaşi sau acelaşi cu altă fiinţă sau cu alt lucru despre care s a vorbit, care este de faţă sau care este cel obişnuit) Să răspundă altul. ♢… …   Dicționar Român

  • câte — CẤTE adv. 1. (Formează numerale colective) Câte trele. 2. (Formează numerale distributive) Două câte două. ♢ expr. Una câte una sau unul câte unul = rând pe rând, una după alta sau unul după altul. Câte una (straşnică) = ceva neobişnuit, grozav… …   Dicționar Român

  • tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… …   Dicționar Român

  • rând — RÂND, rânduri, s.n. 1. Şir (drept, aliniat, ordonat) de lucruri sau de fiinţe. ♢ loc. adv. De a rândul = a) unul după altul, fără întrerupere, în şir, neîntrerupt, continuu, consecutiv; b) de la un capăt la altul; pretutindeni. Pe rând = a) unul… …   Dicționar Român

  • un — UN, O, unii, unele, art. nehot. (Substantivul pe care îl determină denumeşte obiectul neindividualizat în discuţie) Un prieten. ♢ (Accentuează noţiunea exprimată de substantiv) O bucurie se vestea în ochii ei. ♢ (Dă sens general substantivului)… …   Dicționar Român

  • flanc — FLANC, flancuri, s.n. 1. Extremitatea din stânga sau din dreapta a unei formaţii sau a unui dispozitiv de luptă. ♢ loc. adj (mil.) De flanc = dintr o parte. ♢ loc. adv. În flanc (câte unul) = unul in spatele altuia. 2. Fiecare dintre cele două… …   Dicționar Român

  • perinda — PERINDÁ, perínd, vb. I. 1. refl. A trece sau a veni unul după altul, a se succeda (în timp, în spaţiu); a circula (unul după altul). 2. tranz. (reg.) A trece de la unul la altul, a lua pe rând. ♦ A cutreiera. – Pe + rând. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • reciproc — RECIPRÓC, Ă, reciproci, ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”