reciproc

reciproc
RECIPRÓC, -Ă, reciproci, -ce, adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt, care se influenţează unul pe altul, care vine din amândouă părţile; p. ext. care angajează în egală măsură. ♢ (log.) Propoziţii (sau judecăţi) reciproce = propoziţii (sau judecăţi) în care subiectul uneia poate deveni predicatul alteia, şi invers. (gram.) Reflexiv reciproc = formă verbală care arată că acţiunea este făcută în acelaşi timp de două sau de mai multe subiecte, fiecare dintre ele suferind, în general, efectele acţiunii făcute de celelalte. (mec.) Figură reciprocă = figură cu ajutorul căreia se determină forţele care acţionează în barele unei grinzi cu zăbrele. (mat.) Ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia. Teoremă reciprocă (şi substantivat, f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme, şi invers. Numere reciproce = numere care, înmulţite unul cu celălalt, dau un produs egal cu unitatea. – Din fr. réciproque, lat. reciprocus.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RECIPRÓC adj., adv. 1. adj. v. mutual. 2. adv. (fam.) viceversa. (- Mulţumesc! – reciproc!)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

recipróc adj. m. (sil. -proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócă, pl. recipróce
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

RECIPRÓ//C reciproccă (reciprocci, reciprocce) şi adverbial 1) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care se realizează concomitent; care se influenţează unul pe altul; mutual. 2) (despre convenţii, acorduri etc.) Care obligă în egală măsură părţile contractante. /<fr. réciproque, lat. reciprocus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

RECIPRÓC, -Ă adj. (Despre acţiuni, fenomene, sentimente etc.) Care acţionează unul asupra celuilalt; mutual. ♦ Ecuaţie reciprocă = ecuaţie cu o singură necunoscută, ale cărei rădăcini sunt două câte două, una reciprocă celeilalte; teoremă reciprocă (şi s.f. ) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme şi invers; judecăţi reciproce = judecăţi în care subiectul uneia poate să devină predicatul celeilalte şi invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acţiunea este făcută simultan de două obiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acţiunii celuilalt. ♦ (Despre convenţii, obligaţii) Care angajează în egală măsură părţile contractante. [< fr. réciproque, cf. lat. reciprocus].
Trimis de LauraGellner, 06.03.2007. Sursa: DN

RECIPRÓC, -Ă adj. (despre fapte, fenomene, sentimente) care acţionează unul asupra celuilalt. o (mat.) ecuaţie reciprocă = ecuaţie care, pe lângă orice soluţie dată, admite ca soluţie şi valoarea inversă a acesteia; teoremă reciprocă (şi s. f.) = teoremă ale cărei premise sunt concluziile altei teoreme şi invers; judecăţi če = judecăţi în care subiectul uneia poate deveni predicatul celeilalte şi invers; reflexiv reciproc = reflexiv care arată că acţiunea este făcută simultan de două subiecte, fiecare dintre acestea suferind efectele acţiunii celuluilt. ♢ (despre convenţii, obligaţii) care angajează în egală măsură părţile contractante; mutual. (< fr. réciproque, lat. reciprocus)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • recipròc — cl. recipròque, òca reciproque, oco adj. et n. réciproque. Rendre lo recipròque ou la recipròca : rendre la pareille; user de représailles > « E voliás pas que t aguèsse rendut lo recipròc ? » Pessemesse …   Diccionari Personau e Evolutiu

  • recíproc — re|cí|proc Mot Pla Adjectiu variable …   Diccionari Català-Català

  • recipróc — adj. m. (sil. proc), pl. recipróci; f. sg. reciprócã, pl. recipróce …   Romanian orthography

  • reciproc — (L). Move back and forth …   Dictionary of word roots and combining forms

  • mutual — MUTUÁL, Ă, mutuali, e, adj. Care se face în mod reciproc şi simultan. ♦ Inducţie mutuală = inducţie electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenţi electrici variabili. ♦ (impr.) Care are loc reciproc şi fără… …   Dicționar Român

  • compatibilitate — COMPATIBILITÁTE s.f. 1. Faptul de a fi compatibil; însuşirea a tot ce e compatibil; potrivire. 2. (log.) Raport între două enunţuri care nu se exclud reciproc. 3. (mat.) Proprietate a unui sistem de relaţii de a fi compatibil, părţile sale… …   Dicționar Român

  • antinomie — ANTINOMÍE, antinomii, s.f. Contradicţie aparent insolubilă între două teze, două legi sau două principii (filozofice), care se exclud reciproc şi care totuşi pot fi demonstrate, fiecare în parte, la fel de concludent. – Din fr. antinomie, lat.… …   Dicționar Român

  • contrarietate — CONTRARIETÁTE s.f. 1. Stare de surprindere neplăcută, provocată de o împotrivire, de o contrazicere. 2. Raport logic între două noţiuni sau judecăţi care se exclud reciproc, dar care pot fi înlăturate ambele în favoarea unei a treia noţiuni sau… …   Dicționar Român

  • internaţionalism — INTERNAŢIONALÍSM s.n. 1. Solidaritate, colaborare, cooperare liber consimţită între naţiuni popoare, ţări etc. egale în drepturi, în scopul sprijinului reciproc. 2. Doctrină potrivit căreia diversele interese naţionale trebuie să fie subordonate… …   Dicționar Român

  • mutualism — MUTUALÍSM s.n. (Rar) 1. Sistem de solidaritate şi de ajutor reciproc. 2. (biol.) Vieţuire laolaltă a mai multor organisme diferite ca specie. [pr.: tu a ] – Din fr. mutualité. Trimis de ana zecheru, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  mutualísm s. n.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”