unu

ÚNU, ÚNA num. card. (Când precedă un substantiv are forma un, o; când ţine locul unui substantiv are forma unul, una) 1. (Adesea substantivat) Primul număr din seria numerelor naturale, care reprezintă unitatea şi se indică prin cifrele 1 şi I. ♢ (În corelaţie cu "doi", dă ideea de aproximaţie) Vei petrece o zi sau două. ♢ loc. adj. Tot unul şi unul = numai oameni sau lucruri de valoare, deosebite. ♢ loc. adv. (fam.) De unul singur = izolat; individual; fără însoţitor. Până la unul = toţi, în unanimitate. (Sudat; cu formă feminină şi valoare neutră) întruna sau tot întruna = mereu. ♢ expr. (pop.) A merge una = a merge alături, nedespărţiţi. A fi (sau a face pe cineva) una cu cineva ori cu ceva = a fi (sau a face să fie) la fel cu altul; a egaliza, a uniformiza. A o ţine una (şi bună) = a nu ceda, a fi perseverent, a se încăpăţâna în susţinerea unei păreri. ♢ (Adjectival) Are un an. (Eliptic, indicând ora, ziua etc.) Acum e unu. ♢ (Substantivat, m.) Scrie un unu. ♦ (Cu valoare de num. ord.) Prim, întâi. Tomul unu. ♦ (Precedat de "câte", formează num. distributiv corespunzător) Venea numai câte unul să mă vadă. ♦ loc. adv. Câte unul-unul sau unul câte unul = succesiv, pe rând. ♢ (În corelaţie cu "doi", dă ideea de aproximaţie) Mai trăsese câte-o duşcă-două de rachiu. 2. (Adjectival) Singur, unic. ♢ (Folosit pentru întărirea pronumelui personal) Eu unul mă duc să deschid uşa. 3. (Adjectival) Acelaşi, identic. Suntem la un gând amândoi. 4. (Precedat de o negaţie sau în propoziţii negative) Nimeni. [gen.-dat. unuia, uneia sau (când are forma un, o) unui, unei] – lat. unus, -a.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



únu num. m., g.-d. únuia; f. úna, g.-d. úneia

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÚNU¹ m. 1) Număr constând dintr-o unitate. 2) Cifra 1 sau I. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<lat. unus, unua

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÚNU² úna num. card. 1) (când determină un substantiv, sunt folosite formele un, o) Primul număr care stă la baza numerotaţiei şi reprezintă o cantitate egală cu o unitate; trei minus doi. 2) (cu valoare de num. ord.) Care precedă pe al doilea; întâi. /<lat. unus, unua

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: NODEX