tăvăleală

tăvăleală
TĂVĂLEÁLĂ, tăvăleli, s.f. 1. Bătaie, trânteală; rostogolire. 2. fig. (În expr.) A (o) duce (sau ţine) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica uşor. – Tăvăli + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TĂVĂLEÁLĂ s. v. bătaie, încăierare, luptă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăvăleálă s. f., g.-d. art. tăvălélii; pl. tăvăléli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • bătaie — BĂTÁIE, bătăi, s.f. I. 1. Lovitură repetată dată de cineva cuiva cu mâna sau cu un obiect. ♢ loc. vb. A (se) lua la bătaie = a (se) bate. ♢ expr. A stinge (sau a snopi, a zvânta etc.) în bătaie (sau în bătăi) (pe cineva) = a bate (pe cineva)… …   Dicționar Român

  • rezista — REZISTÁ, rezist, vb. I. intranz. A se împotrivi, a ţine piept; a opune rezistenţă; a nu ceda la acţiunea unor forţe din afară; a nu se lăsa învins, a se ţine tare. – Din fr. résister, lat. resistere. Trimis de IoanSoleriu, 07.07.2004. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… …   Dicționar Român

  • ţine — ŢÍNE, ţin, vb. III. I. tranz. 1. A avea ceva în mână (sau în braţe etc.) şi a nu lăsa să scape. ♢ expr. A i ţine (cuiva) lumânarea (sau lumina) = a) a fi naş cuiva la cununie; b) a sta lângă cineva în ultimele clipe ale vieţii cu o lumânare… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”