tăciune

tăciune
TĂCIÚNE, tăciuni, s.m. 1. Rămăşiţă dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără. ♢ expr. A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbuteşte nimic. 2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parţială a părţilor atacate şi prin apariţia în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din lat. *titio, -onis.
Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98

TĂCIÚNE s. 1. cărbune. (Lemnul aprins s-a făcut tăciune.) 2. (FITOP.) cărbune. (Plantă atacată de tăciune.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

TĂCIÚNE s. v. mălură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăciúne s. m., pl. tăciúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TĂCIÚN//E tăciunei m. 1) Rămăşiţă provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit. ♢ Negru ca tăciuneele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariţia unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Sil. -ciu-] /<lat. titio, tăciuneonis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

tăciúne (-ni), s.m. – 1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. lat. tĭtĭōnem (Puşcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón şi fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent şi nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a creşte tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat).
Trimis de blaurb, 17.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • tãciúne — s. m., pl. tãciúni …   Romanian orthography

  • tăciuna — TĂCIUNÁ, tăciunez, vb. I. 1. tranz. A arde ceva până când se face tăciune (1). 2. refl. (Despre unele cereale) A fi atacat de tăciune (2). – Din tăciune. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TĂCIUNÁ vb. v. carboniza. Trimis de siveco, 13 …   Dicționar Român

  • tăciunos — TĂCIUNÓS, OÁSĂ, tăciunoşi, oase, adj. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2); tăciunat. – Tăciune + suf. os. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TĂCIUNÓS adj. v. tăciunat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  tăciunós… …   Dicționar Român

  • cărbune — CĂRBÚNE, cărbuni, s.m. I. 1. Rocă combustibilă amorfă, de culoare gălbuie, brună până la neagră, friabilă, formată prin îmbogăţirea în carbon (în lipsa oxigenului din aer) a resturilor unor plante din epocile geologice şi folosită drept… …   Dicționar Român

  • mălură — MĂLURĂ, măluri, s.f. 1. Boală a grâului şi a altor păioase, cauzată de unele specii de ciuperci care produc în boabe o pulbere neagră, formată din spori. 2. Numele mai multor specii de ciupeci microscopice care trăiesc parazite pe grâu sau pe… …   Dicționar Român

  • tăciunat — TĂCIUNÁT, Ă, tăciunaţi, te, adj. 1. (Despre oameni sau despre părul, ochii, tenul lor) Negru ca tăciunele (1). 2. (Despre unele cereale) Atacat de tăciune (2); tăciunos. – v. tăciuna. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TĂCIUNÁT adj.… …   Dicționar Român

  • tăciunaş — TĂCIUNÁŞ, tăciunaşi, s.m. Diminutiv a lui tăciune. – Tăciune + suf. aş. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tăciunáş s. m., pl. tăciunáşi Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic …   Dicționar Român

  • Alexandru Şafran — (or Alexandre Safran; September 12, 1910 – July 27, 2006) was a Romanian and, after 1948, Swiss rabbi. As chief rabbi of Romania (1939 1948), he intervened with authorities in the fascist government of Ion Antonescu in an unusually successful… …   Wikipedia

  • aţâţa — AŢÂŢÁ, aţấţ, vb. I. 1. tranz. A aprinde focul sau a l face să ardă mai bine. 2. tranz. şi refl. (fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuţi; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, onis tăciune ). Trimis de RACAI, 03.04.2009. Sursa: DEX 98  …   Dicționar Român

  • protest — PROTÉST, proteste, s.n. 1. Faptul de a protesta; manifestare energică împotriva unei acţiuni considerate ca nejustă; opoziţie hotărâtă; (concr.) act scris prin care se exprimă o asemenea manifestare; protestaţie. ♢ Notă de protest = act prin care …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”