Dicționar Român. 2013.
bunget — BUNGÉT, bungeturi, s.n. (reg.) Pădure sau porţiune de pădure deasă şi întunecoasă; desiş. [acc. şi: búnget] – cf. alb. b u n k. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX 98 BUNGÉT s. v. crâng, desiş, hăţiş, piedicuţă, stufăriş, tufăriş, tufiş.… … Dicționar Român
covrag — COVRÁG s. v. cocean, curpen, vrej. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime covrág, covrági, s.m. (reg.) 1. tulpina, coceanul porumbului; strujan, hlujan, turjan, tulean. 2. vrejul de pepene sau de dovleac. 3. buruiană înaltă care creşte… … Dicționar Român
crâng — CRÂNG, crânguri, s.n. 1. Pădurice de arbori tineri şi de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuşti sau cu tufe; tufăriş, desiş. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu. Trimis de LauraGellner, 19.03.2009.… … Dicționar Român
desime — DESÍME, desimi, s.f. Însuşirea de a fi des2, compact sau îndesat; (concr.) desiş (2). – Des2 + suf. ime. Trimis de IoanSoleriu, 12.07.2004. Sursa: DEX 98 Desime ≠ rărime Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DESÍME s. densitate. (Ce… … Dicționar Român
desiş — DESÍŞ, desişuri, s.n. 1. Grup de arbuşti, de tufe, de buruieni etc.; p. ext. pădure tânără foarte deasă. 2. fig. (Rar) Mulţime mare, îngrămădeală, îmbulzeală (de oameni). – Des2 + suf. iş. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 Desiş ≠… … Dicționar Român
halângă — s.f. (reg., înv.) tufăriş mărunt; tufiş. Trimis de blaurb, 17.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
huceag — HUCEÁG, huceaguri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huci. – Din ucr. huščak. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HUCEÁG s. v. crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
huci — HUCI, huciuri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huceag. ♢ expr. A umbla huci marginea = a umbla fără rost, fără ţintă. – Din ucr. husca desiş . Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HUCI1, huci, s.m. (reg.) Unealtă de … Dicționar Român
hălăciugă — HĂLĂCIÚGĂ, hălăciugi, s.f. (reg.) 1. Tufiş, desiş de mărăcini, de lăstari etc. 2. Păr zbârlit, ciufulit. – et. nec. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 HĂLĂCIÚGĂ s. v. ciuf, crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş. Trimis de siveco … Dicționar Român
răchitiş — RĂCHITÍŞ, răchitişuri, s.n. Tufăriş natural sau plantaţie de răchită; desiş de răchite. – Răchită + suf. iş. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 răchitíş s. n., pl. răchitíşuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic… … Dicționar Român
