- huceag
- HUCEÁG, huceaguri, s.n. (reg.) Pădure mică, tânără şi deasă; tufiş, crâng, huci. – Din ucr. huščak.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98HUCEÁG s. v. crâng, desiş, hăţiş, stufăriş, tufăriş, tufiş.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimehuceág s. n., pl. huceáguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficHUCEÁG huceaguri n. pop. Pădure tânără şi deasă; crâng. /<ucr. hušţakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.