- crâng
- CRÂNG, crânguri, s.n. 1. Pădurice de arbori tineri şi de lăstari. ♦ Loc acoperit cu arbuşti sau cu tufe; tufăriş, desiş. 2. (Rar; în sintagma) Crângul cerului = bolta cerească, firmament. – Din sl. krongu.Trimis de LauraGellner, 19.03.2009. Sursa: DEX '98CRÂNG s. 1. v. desiş. 2. v. prâsnel.Trimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: SinonimeCRÂNG s. v. ciclu.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeCRÂNGUL CÉRULUI s. v. boltă, cer, firmament.Trimis de siveco, 05.10.2008. Sursa: Sinonimecrâng s. n., pl. crânguriTrimis de siveco, 20.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficCRÂNG crânguri n. 1) Pădurice tânără. 2) Loc acoperit cu tufe. /<sl. kronguTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcrâng, crânguri, s.n. (înv.) 1. centru (al unui loc). 2. (la pl.) ciclu, crug. 3. (rar) boltă, firmament. 4. (reg.) situaţie, treabă, afacere. 5. arătătorul ceasului.Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DARcrîng (crấnguri), s.n. – 1. (înv.) Cerc, ciclu. – 2. (înv.) Firmament. – 3. (Bucov.) Cadran de ceas. – 4. Pădurice, mai ales în valea unui rîu, formînd un fel de insulă mai mult sau mai puţin rotundă. sl. krǫgŭ "cerc" (Cihac, II, 83; Conev 50; Skok 66), cf. sb. krug "ogor circular". Este dublet al lui crug, s.n. (ciclu; orbită, sferă), din sb. sau rus. krug. Sensul de "pădure", explicabil prin sinuozităţile rîurilor în care se formează, coincide cu crivină; cf. o explicaţie diferită, dar mai puţin probabilă, în DAR. cf. creangă. – Der. crîngos, adj. (acoperit de arbori); crînjel, s.n. (Munt., bucată rotundă; formă caracteristică a excrementului omenesc).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.