comeraj — COMERÁJ s.n. (Franţuzism) Flecăreală; bârfă. – Din fr. commérage. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98 comeráj s. n., pl. comeráje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic COMERÁJ comeraje n. rar Defăimare verbală;… … Dicționar Român
leorbăială — LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s.f. (reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [pr.: bă ia ] – Leorbăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 LEORBĂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, fle cărire, flecărit,… … Dicționar Român
vorbărie — VORBĂRÍE s.f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgelă, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. ărie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e… … Dicționar Român
clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… … Dicționar Român
dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu … Dicționar Român
flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… … Dicționar Român
laf — LAF, lafuri, s.n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ♢ loc. vb. A şedea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ♢ expr. A tăia frunză verde şi lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
lehăi — LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (reg.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [var.: lihăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98 LEHĂÍ vb … Dicționar Român
limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc … Dicționar Român
