trăncăneală

trăncăneală
TRĂNCĂNEALĂ, trăncăneli, s.f. Acţiunea de a trăncăni şi rezultatul ei; vorbărie, sporovăială, flecăreală. ♦ Zgomot de glasuri produs de cei care trăncănesc. – Trăncăni + suf. -eală.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRĂNCĂNEÁLĂ s. v. flecăreală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trăncăneálă s. f., g.-d. art. trăncănélii; pl. trăncănéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRĂNCĂN//EÁLĂ trăncănealăéli f. 1) v. A TRĂNCĂNI. 2) Zgomot produs de persoane care trăncănesc. /a trăncăni + suf. trăncănealăeală
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • comeraj — COMERÁJ s.n. (Franţuzism) Flecăreală; bârfă. – Din fr. commérage. Trimis de hai, 09.07.2004. Sursa: DEX 98  comeráj s. n., pl. comeráje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  COMERÁJ comeraje n. rar Defăimare verbală;… …   Dicționar Român

  • leorbăială — LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s.f. (reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [pr.: bă ia ] – Leorbăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEORBĂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, fle cărire, flecărit,… …   Dicționar Român

  • vorbărie — VORBĂRÍE s.f. Vorbă multă, fără rost; pălăvrăgelă, trăncăneală, sporovăială, flecăreală, taifas. – Vorbă + suf. ărie. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  VORBĂRÍE s. 1. v. flecăreală. 2. poliloghie, (fig.) peltea. (Ce spune el e… …   Dicționar Român

  • clanţ — CLANŢ, (1) interj., (2) clanţuri s.n. 1. interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanţa uşii, de izbirea fălcilor sau a dinţilor, de ţăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. s.n. Cioc; p. ext.… …   Dicționar Român

  • dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu …   Dicționar Român

  • flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… …   Dicționar Român

  • laf — LAF, lafuri, s.n. (Rar; de obicei la pl.) Palavră. ♢ loc. vb. A şedea, (cu cineva) la lafuri= a pălăvrăgi (cu cineva), a sta (cu cineva) la taifas. ♢ expr. A tăia frunză verde şi lafuri = a spune minciuni. – Din tc. lâf. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • lehăi — LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (reg.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [var.: lihăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98  LEHĂÍ vb …   Dicționar Român

  • limbă — LÍMBĂ, limbi, s.f. I. Organ musculos mobil care se află în gură şi care este pricipalul organ de percepere a gustului; serveşte la mestecarea şi înghiţirea alimentelor, iar pentru om este şi organul principal de vorbire. II. 1. Principalul mijloc …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”