tonalitate

tonalitate
TONALITÁTE, tonalităţi, s.f. I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Raportul dintre sunetele unei scări muzicale faţă de acordul ei principal. 2. (lingv.) Înălţime caracteristică a unei vocale în scara normală a tonurilor. ♦ Intonaţie deosebită în unele limbi a unor cuvinte cu sens diferit care se scriu la fel. II. 1. Ton2 (II 1). 2. Ton2 (II 2). ♦ Ambianţă cromatică specifică unui tablou. – Din fr. tonalité.
Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

TONALITÁTE s. 1. (muz.) ton, (livr. înv.) son. (În ce tonalitate e scrisă bucata?) 2. v. inflexiune. 3. (fon.) înălţime, ton. (Chineza literară are patru tonalitateăţi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tonalitáte s. f., g.-d. art. tonalităţii; pl. tonalităţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TONALIT//ÁTE tonalitateăţi f. 1) Ansamblu de legi care stau la baza gamelor. 2) Gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 3) (în unele limbi) Intonaţie diferită a unor cuvinte, formate din aceleaşi sunete, dar deosebite prin sens. 4) Particularitate dominantă a unei scrieri (literare). 5) Culoare dominantă a unei picturi. /<fr. tonalité
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TONALITÁTE s.f. I. 1. Ansamblul legilor care stau la baza gamelor. ♦ Gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 2. Intonaţie deosebită, în unele limbi, a unor cuvinte, care se scriu la fel, dar au sensuri diferite. II. 1. Nuanţă a culorilor. 2. Trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri. [cf. fr. tonalité].
Trimis de LauraGellner, 09.06.2007. Sursa: DN

TONALITÁTE s. f. 1. (muz.) complex de relaţii de natură armonică stabilit între sunetele modurilor major şi minor cu sunetul principal (tonica.). ♢ gamă care stă la baza unei compoziţii muzicale. 2. intonaţie, modulaţie a vorbirii. 3. nuanţă a culorilor; ambianţă cromatică a unei picturi. 4. trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, a gândirii, a unei stări sufleteşti etc. (< fr. tonalité)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • tonalitáte — s. f., g. d. art. tonalitäţii; pl. tonalitäţi …   Romanian orthography

  • atonalitate — ATONALITÁTE, atonalităţi, s.f. Lipsă de tonalitate; metodă de compoziţie muzicală care neagă tonalitatea, armonia. – Din fr. atonalitaté. Trimis de ana zecheru, 28.01.2004. Sursa: DEX 98  atonalitáte s. f. → tonalitate Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • modulaţie — MODULÁŢIE, modulaţii, s.f. 1. (muz.) Trecere de la o tonalitate la alta după regulile armoniei; variaţie a înălţimii şi intensităţii în emiterea unui sunet sau a unui complex de sunete; serie de sunete care îşi schimbă tonalitatea. 2. (fiz.)… …   Dicționar Român

  • ton — TON1, toni, s.m. Peşte teleostean răpitor marin care seamănă cu pălămida, ajungând până la lungimea de patru metri (Thunnus thynnus). – Din fr. thon. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TON2, tonuri, s.n. I. 1. Sunet simplu, produs de o… …   Dicționar Român

  • tonal — TONÁL, Ă, tonali, e, adj. Referitor la ton2 sau la tonalitate. – Din fr. tonal. Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX 98  tonál adj. m., pl. tonáli; f. sg. tonálă, pl. to …   Dicționar Român

  • transpune — TRANSPÚNE, transpún, vb. III. 1. tranz. A muta, a schimba ceva dintr un loc în altul, dintr o stare sau dintr o situaţie în alta. ♦ fig. A da expresie în scris, pe scenă, pe ecran etc.; a reda, a pune pe hârtie, în versuri, pe scenă etc. ♦ A… …   Dicționar Român

  • episod — EPISÓD, episoade, s.n. 1. Acţiune secundară într o operă narativă, având un rol relativ independent; parte relativ independentă a unei naraţiuni. ♦ Parte a acţiunii în teatrul antic, delimitată prin intervenţiile corului şi corespunzând actului… …   Dicționar Român

  • suită — SUÍTĂ, suite, s.f. 1. Grup de oameni care însoţeşte un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părţi scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi prin mişcare. ♦ Fragmente… …   Dicționar Român

  • transpoziţie — TRANSPOZÍŢIE, transpoziţii, s.f. (Rar) Transpunere. ♦ spec. (mat.) Permutare a două litere într o formulă. ♦ spec. Schimbare a poziţiei unor atomi sau a unor radicali dintr o moleculă a unei substanţe (care determină formarea unui nou compus). ♦… …   Dicționar Român

  • ton — I. (peşte) s. m., pl. toni II. (sunet, tonalitate, intonaţie, atmosferã, nuanţã) s. n., pl. tónuri …   Romanian orthography

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”