suită

SUÍTĂ, suite, s.f. 1. Grup de oameni care însoţeşte un demnitar, un suveran; alai, escortă. 2. Lucrare muzicală instrumentală alcătuită din mai multe părţi scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi prin mişcare. ♦ Fragmente selective extrase dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. Serie, şir de episoade, de idei etc. ♦ Continuitate, înlănţuire. – Din fr. suite.

Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98



SUÍTĂ s. I. alai, cortegiu, (înv.) ecpaia, paradă, saltanat, tacâm. (suită domnească.) II. (muz.) partită.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



SUÍTĂ s. v. înlănţuire, legătură.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



suítă s. f., pl. suíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SUÍT//Ă suităe f. 1) Grup de persoane care însoţeşte o ceremonie sau un demnitar; alai; cortegiu; escortă; convoi. 2) Compoziţie muzicală constând dintr-o serie de piese instrumentale unite într-o operă de proporţii mai mari. 3) Ansamblu de persoane sau de obiecte (materiale sau spirituale), care constituie o anumită succesiune. [Sil. su-i-] /<fr. suite

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SUÍTĂ s.f. 1. Grup care întovărăşeşte o persoană importantă; alai. 2. (muz.) Ciclu de piese muzicale instrumentale cu caracter variat. 3. Serie, şir de idei, de reprezentări etc. [pron. su-i-. / < fr. suite, cf. lat.t. secuta < sequi – a urma].

Trimis de LauraGellner, 20.05.2007. Sursa: DN



SUÍTĂ s. f. 1. grup de oameni care însoţeste un demnitar; alai, escortă. 2. (muz.) compoziţie instrumentală din mai multe părţi scrise în aceeaşi tonalitate, dar contrastante prin caracter şi mişcare. ♢ fragmente selective dintr-o lucrare mai amplă (operă, balet etc.). 3. serie, şir de idei, de reprezentări etc. ♢ continuitate, înlănţuire. (< fr. suite)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN