- tocător
- TOCĂTÓR, -OÁRE, tocători, -oare, adj., s.n. I. adj. Care toacă, care mărunţeşte, care zdrobeşte ceva. II. s.n. 1. Cuţit mare sau maşină de tocat carne, nutreţ etc. 2. Placă de lemn, de material plastic etc. pe care se toacă zarzavaturi, carne etc. ♦ Butuc pe care se taie lemne. [var.: (II) tocătoáre s.f.] – Toca + suf. -ător.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TOCĂTÓR s. 1. satâr. (tocător de carne.) 2. (reg.) şişcă. (tocător de nutreţ.) 3. fund, (pop.) cârpător, (reg.) tocănitor. (tocător de ceapă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimetocătór adj. m., pl. tocătóri; f. sg. şi pl. tocătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictocătór (cuţit, fund) s. n., pl. tocătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTOCĂT//ÓR1 tocătoroáre (tocătoróri, tocătoroáre) Care toacă. /a toca + suf. tocătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTOCĂT//ÓR2 tocătoroáre n. 1) Cuţit pentru tocat. 2) Maşină de tocat nutreţ. 3) Placă (de obicei de lemn) pe care se toacă ceva. 4) rar Butuc pe care se taie lemne. /a toca + suf. tocătortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.