- cârpător
- CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s.n. (pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – lat. coopertorium.Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98CÂRPĂTÓR s. v. fund, tocător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecârpătór s. n., pl. cârpătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcîrpătór (cârpătoáre), s.n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopăţică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. lat. coŏpĕrtōrium "capac" (Puşchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Puşcariu 375; Tiktin; Puşcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopăţelele folosite de brutari se înveleşte de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.