- tindeche
- TINDÉCHE, tindechi, s.f. Bucată îngustă de lemn sau de oţel, cu dinţi la ambele capete, cu ajutorul căreia se ţine întinsă pânza la război când se ţese manual. ♦ Mecanism bazat pe o serie de rotiţe, cu care se întinde pânza în lăţime la războaiele mecanice. – lat. tendicula.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TINDÉCHE s. (tehn.) (reg.) colţar, măieţ, măiug, mâţă, tandaluţă, zimţar, zimţi (pl.). (tindeche la războiul de ţesut.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTINDÉCHE s. v. cocârlă, schimbătoare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetindéche s. f., art. tindéchea, g.-d. art. tindéchii; pl. tindéchiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTINDÉCH//E tindechei f. 1) (la stative) Piesă îngustă şi lungă, cu dinţi la ambele capete, pentru a ţine întinsă pânza. 2) (la războaiele mecanice) Mecanism pentru întindere în lăţime a pânzei. /<lat. tendiculaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtindéche (-chi), s.f. – Stinghie care ţine pînza întinsă la războiul de ţesut ţărănesc. – var. tindeică. Banat tinzaică, Olt. tindec. Megl. (s)tindecl’ă. lat. tendĭcŭla (Puşcariu 1738; REW 8641), cf. friul. tendela, prov. endiyo. Der. directă de la tinde (Pascu, suf., 237; Iordan, Dift., 158), este mai puţin probabilă.Trimis de blaurb, 13.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.