colţar

colţar
COLŢÁR, (1, 2, 3, 4, 5) colţare, s.n., (6) colţari, s.m. 1. s.n. Poliţă aşezată în colţul dintre doi pereţi ai unei camere; dulăpior în formă de prismă triunghiulară, aşezat într-un colţ al camerei. 2. s.n. (reg.) Sobă de cărămidă, cu coloane, instalată în colţul unei camere. 3. s.n. Piesă metalică sau din lemn, cu două aripi sau laturi aşezate în unghi drept, utilizată la consolidarea şi la protejarea unor îmbinări de colţ. 4. s.n. Echer. 5. s.n. Calibru folosit la controlul înălţimii literelor tipografice. ♦ Element tipografic ornamental de alamă sau de plumb, folosit la formarea colţului unui chenar. 6. s.m. Ramă metalică prevăzută cu cuie lungi şi ascuţite, care se ataşează la bocanci, cu ajutorul unor curele, pentru a împiedica alunecarea pe stânci, pe gheaţă, pe buşteni. – Colţ + suf. -ar.
Trimis de hai, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

COLŢÁR s. 1. (Transilv.) cornurar. (Dulăpiorul de colţ numit colţar.) 2. v. echer. 3. v. dreptar.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

COLŢÁR s. v. amnar, cornaci, culegar, cule-gău, grapă, tindeche, vingalac.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

colţár (la bocanci) s. m., pl. colţári
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

colţár (sobă, poliţă, echer) s. n., pl. colţáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

COLŢÁR colţare n. 1) Dulap mic sau poliţă fixată în colţul unei camere. 2) Instrument în formă de triunghi dreptunghic, folosit la trasarea unghiurilor drepte sau a liniilor perpendiculare; echer. 3) Piesă de metal sau de lemn în formă de unghi drept, folosită la confecţionarea unei îmbinări. 4) Dispozitiv metalic prevăzut cu o serie de colţi, care se prinde de talpa încălţămintei, ca să nu alunece pe gheaţă, pe stânci etc. /colţ + suf. colţarar
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • coltar — s. m. 1. Alcatrão extraído da hulha. 2. Fezes do gás. 3. Breu …   Dicionário da Língua Portuguesa

  • coltar — (entrée créée par le supplément) s. m. Voy. coaltar …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Mich Beyer — Pour les articles homonymes, voir Beyer. Michèle Beyer, dite Mich Beyer (née le 13 août 1948 à Douarnenez) est une écrivaine de langue bretonne, auteure de plusieurs romans. Biographie Elle a été pendant de nombreuses années… …   Wikipédia en Français

  • cioltar — CIOLTÁR, cioltare, s.n. (înv. şi pop.) Pătură (de postav), de obicei înflorată sau împodobită cu diferite cusături, care se pune sub şa. – Din tc. çultari. Trimis de hai, 17.05.2004. Sursa: DEX 98  CIOLTÁR s. şabracă, valtrap, (pop.) ţol, (reg.) …   Dicționar Român

  • colţ — COLŢ, (I, II 4) colţuri, s.n. (II, III) colţi, s.m. I. s.n. 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri. ♢ Colţul gurii = fiecare dintre cele două extremităţi laterale ale gurii, unde se întâlnesc buzele. ♦ Fiecare… …   Dicționar Român

  • cot — CÓT, (I 1) coate şi (I 2, 3, 4) coturi, s.n., (II) coţi, s.m. I. s.n. 1. (anat.; la om) Partea exterioară a articulaţiei dintre humerus şi cubitus, care uneşte braţul cu antebraţul. ♢ loc. adv. Cot la cot = alături; împreună. ♢ expr. A da din… …   Dicționar Român

  • dreptar — DREPTÁR, dreptare, s.n. Riglă, echer sau orice alt instrument folosit (în construcţii, în dulgherie etc.) pentru verificarea suprafeţelor plane ori pentru trasarea (trasa) drumurilor. – Drept + suf. ar. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… …   Dicționar Român

  • echer — ECHÉR, echere, s.n. 1. Instrument în formă de triunghi dreptunghic, întrebuinţat în desenul tehnic şi în operaţiile de trasare pentru desenarea şi verificarea dreptelor paralele, a dreptelor perpendiculare cu o direcţie dată; colţar. 2.… …   Dicționar Român

  • ghiunie — GHIUNÍE s. v. colţar, dreptar, echer. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  ghiuníe ( íi), s.f. – Echer, colţar. tc. ǵönie (Tiktin). Trimis de blaurb, 20.10.2007. Sursa: DER …   Dicționar Român

  • vinclu — VÍNCLU, vincluri, s.n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oţel sau din metale uşoare, care are în secţiune două aripi. – Din germ. Winkel. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”