vinclu

VÍNCLU, vincluri, s.n. 1. Piesă de lemn sau de metal formată din două laturi, cu ajutorul căreia se pot trasa sau măsura unghiuri. 2. Bară profilată din oţel sau din metale uşoare, care are în secţiune două aripi. – Din germ. Winkel.

Trimis de oprocopiuc, 23.03.2004. Sursa: DEX '98



vínclu s. n., art. vínclul; pl. víncluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



VÍNCLU vincluri n. tehn. 1) Echer cu care se construieşte sau se măsoară un unghi. 2) Bară de metal care formează în secţiune un unghi. [Sil. vin-clu] /<germ. Winkel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



VÍNCLU s.n. 1. Echer pentru trasat unghiuri; colţar. 2. Bară metalică profilată în formă de L, cu aripi egale sau neegale; cornieră. [< germ. Winkel].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



VÍNCLU s. n. 1. echer pentru trasat unghiuri; colţar. 2. bară metalică profilată în formă de L, cu aripi (ne)egale; cornieră. (< germ. Winkel)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN