Dicționar Român. 2013.
anionit — ANIONÍT, anioniţi, s.m. Substanţă schimbătoare de ioni, de obicei răşină naturală sau sintetică, care reţine anionii dintr o soluţie; răşină anionactivă. [pr.: ni o ] – Din fr. anionite. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ANIONÍT… … Dicționar Român
cationit — CATIONÍT s.m. (chim.) Substanţă schimbătoare de cationi. [pron. ti o . / < engl. cationite]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN CATIONÍT s. m. substanţă schimbătoare de cationi, pentru tratarea apei împotriva dedurizării,… … Dicționar Român
labilitate — LABILITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi labil. ♦ (fiz.) Însuşirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (biol.) Însuşirea materiei vii de a şi modifica starea de funcţie de diverşi factori. – Din fr. labilité. cf. germ. L a… … Dicționar Român
schimbător — SCHIMBĂTÓR, OÁRE, schimbători, oare, adj., s.n. I. adj. Care se schimbă (uşor, repede); nestatornic, variabil, schimbăcios. II. s.n. 1. Sistem tehnic sau fizico chimic care permite să se modifice valoarea mărimilor caracteristice altui sistem… … Dicționar Român
schimbãtór — adj. m., pl. schimbãtóri; f. sg. şi pl. schimbãtoáre … Romanian orthography
apă — ÁPĂ, ape, s.f. I. 1. Lichid incolor, fără gust şi fără miros, compus hidrogenat al oxigenului, care formează unul din învelişurile Pământului. ♢ Apă neagră = glaucom. ♢ expr. Apă de ploaie = vorbe fără conţinut, vorbe goale; (concr.) lucru fără… … Dicționar Român
atomism — ATOMÍSM s.n. 1. Concepţie materialist mecanicistă care considera că materia este formată din atomi indivizibili. 2. Teoria ştiinţifică modernă a structurii şi proprietăţilor atomilor. 3. Cercetare ştiinţifică sau concepţie care reduce un ansamblu … Dicționar Român
babă — BÁBĂ, babe, s.f. I. Femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinereţe; băbătie, babetă1. ♦ spec. Femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc. ♢ Zilele babei (sau babelor) sau babele = primele… … Dicționar Român
cehadaie — cehadáie s.f. (reg., înv.) partea de la cărucioara plugului de care se prinde tânjala; schimbătoare. Trimis de blaurb, 02.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
cocârlă — COCẤRLĂ, cocârle, s.f. Mică ciupercă comestibilă, cu pălăria galbenă roşcată, cu gust şi cu miros de usturoi (Marasmius scorodonius). – et. nec. Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX 98 COCÂRLĂ s. I. (bot.; Marasmius scorodonius) (reg.)… … Dicționar Român
