terminaţie

terminaţie
TERMINÁŢIE, terminaţii, s.f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârşitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinenţă. – Din lat. terminatio.
Trimis de LauraGellner, 28.06.2004. Sursa: DEX '98

TERMINÁŢIE s. v. desinenţă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

termináţie s. f. (sil. -ţi-e), art. termináţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. termináţiei; pl. termináţii, art. termináţiile (sil. -ţi-i-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TERMINÁŢI//E terminaţiei f. 1) Parte terminală; extremitate. terminaţie nervoasă. 2) lingv. Element morfologic variabil, care se adaugă la tema cuvintelor flexibile pentru a exprima formele unei paradigme flexionare; desinenţă. [G.-D. terminaţiei] /<lat. terminatio
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

TERMINÁŢIE s.f. 1. Partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) Sunet (sau grup de sunete) care se află la sfârşitul unui cuvânt. ♦ (Rar) Desinenţă. [gen. -iei. / cf. lat. terminatio, fr. terminaison].
Trimis de LauraGellner, 06.06.2007. Sursa: DN

TERMINÁŢIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârşitul unui cuvânt. ♢ (rar) desinenţă. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • consonant — CONSONÁNT, Ă, consonanţi, te, adj. (muz.: despre acorduri) Care este format din consonanţe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, tis, fr. consonant. Trimis de Joseph,… …   Dicționar Român

  • termina — TERMINÁ, términ, vb. I. 1. tranz. A duce o acţiune până la capăt; a isprăvi, a sfârşi. ♢ loc. adv. Pe terminate = aproape de a se termina, pe sfârşite. 2. refl. A lua sfârşit, a se încheia. ♦ A avea o terminaţie, a se sfârşi în... Cuvântul masă… …   Dicționar Român

  • interoceptor — INTEROCEPTÓR, interoceptori, s.m. (biol.) Terminaţie nervoasă a unui analizator intern care culege şi transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • presoreceptor — PRESORECEPTÓR, presoreceptori, s.m. (fiziol.) Terminaţie nervoasă din pereţii vaselor sangvine, sensibilă la modificările de presiune din aceste vase. – Presiune + receptor. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  presoreceptór s. m.,… …   Dicționar Român

  • termoreceptor — TERMORECEPTÓR, termoreceptori, s.m. Organ de simţ situat în dermă, care recepţionează variaţiile de temperatură din mediul înconjurător. – Termo + receptor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  termoreceptór s. m., pl.… …   Dicționar Român

  • chemoreceptor — chemoreceptór s. m., pl. chemoreceptóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanţe din mediul extern, o recepţionează şi… …   Dicționar Român

  • conjugare — CONJUGÁRE, conjugări, s.f. 1. Acţiunea de a (se) conjuga şi rezultatul ei. 2. Flexiunea verbului. ♦ Categorie de verbe cu aceeaşi terminaţie la infinitiv, care se conjugă în mod asemănător. 3. fig. Îmbinare, împletire. 4. (biol.) Forma cea mai… …   Dicționar Român

  • desinenţă — DESINÉNŢĂ, desinenţe, s.f. Element morfologic care, adăugat la tema unui cuvânt, exprimă în flexiunea nominală cazul, numărul (la adjectiv şi genul), iar în flexiunea verbală persoana, numărul (şi diateza). – Din fr. désinence. Trimis de RACAI,… …   Dicționar Român

  • digastric — DIGÁSTRIC adj., s.m. (Muşchi) care are o parte cărnoasă la fiecare terminaţie şi o porţiune tendinoasă intermediară. [< fr. digastrique]. Trimis de LauraGellner, 22.02.2005. Sursa: DN  DIGÁSTRIC adj., s. m. (muşchi) al regiunii superioare şi… …   Dicționar Român

  • osmoreceptor — OSMORECEPTÓR s.m. (biol.) Terminaţie nervoasă sensibilă la variaţiile presiunii osmotice. [< fr. osmorécepteur]. Trimis de LauraGellner, 30.06.2005. Sursa: DN  OSMORECEPTÓR s. m. terminaţie nervoasă sensibilă la variaţiile presiunii osmotice …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”