- consonant
- CONSONÁNT, -Ă, consonanţi, -te, adj. (muz.: despre acorduri) Care este format din consonanţe (1); armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care are o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt. – Din lat. consonans, -tis, fr. consonant.Trimis de Joseph, 28.05.2004. Sursa: DEX '98CONSONÁNT adj. (muz.) armonios. (Acord consonant.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeconsonánt adj. m., pl. consonánţi; f. sg. consonántă, pl. consonánteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCONSONÁN//T consonanttă (consonantţi, consonantte) 1) (despre acorduri) Care produce consonanţe; format din consonanţe; armonios. Acord consonant. Interval consonant. Fraze consonantte. 2) (despre cuvinte) Care are o terminaţie asemănătoare cu a altui cuvânt. /<lat. consonans, consonantntis, fr. consonantTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre acorduri) Format din consonanţe; armonios. ♦ (Despre cuvinte) Care au o terminaţie asemănătoare. [cf. lat. consonans, fr. consonant, it. consonante].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNCONSONÁNT, -Ă adj. (muz.; despre intervale, acorduri) format din consonanţe; armonios. ♢ (despre cuvinte) care au o terminaţie asemănătoare. (< fr. consonant, lat. consonans)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.