- interoceptor
- INTEROCEPTÓR, interoceptori, s.m. (biol.) Terminaţie nervoasă a unui analizator intern care culege şi transmite impulsuri primite de la organele interne. – Din fr. interocepteur, engl. interoceptor.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98interoceptór s. m., pl. interoceptóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTEROCEPTÓR interoceptori m. fiziol. Terminaţie nervoasă senzitivă, localizată în organele interne. /<fr. intérocepteurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTEROCEPTÓR s.m. (biol.) Organ receptor nervos care primeşte stimulii activităţii interne, în special viscerale. [< fr. intérocepteur, cf. lat. interior – dinăuntru, recipere – a primi].Trimis de LauraGellner, 07.08.2006. Sursa: DNINTEROCEPTÓR s. m. terminaţie nervoasă sensitivă care primeşte stimulii activităţii interne, în special viscerale. (< fr. intéroscepteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.